Urme zgrebtate

Intr-o noapte, in casa mea a intrat motanul Mototol, apartinand vecinilor din blocul de pe aleea laturalnica, direct pe usa. Usa de la balcon, mai precis. S-a catarat cu ghearele lui ascutite pe copac in sus, de pe copac a sarit pe terasa, iar de acolo a fost mult prea simplu sa patrunda fraudulos, catre sursa de caldura.
Eu aeriseam. Si astfel nu l-am observat. L-am auzit doar cand s-a impiedicat in oale. Au cazut obiecte peste el, el a tipat de groaza, eu am tipat din acelasi motiv, el a luat-o la fuga, eu am luat-o dupa el. Mototooool, urlam in urma lui, cand a inceput sa sara de pe o mobila pe alta, de pe o perna pe alta, urmand aproape acelasi traseu dintr-o camera in alta. Mototoool, nu-ti fac nimic, iar el a luat-o si mai razna, crezand ca tocmai am sa-i fac ceva, din moment ce urlam atat de tare, iar astfel a scos ghearele lui ascutite pe copac in sus, si le-a infipt cu pofta-n perne, transformandu-se intr-un ghem furios de blana tarcata, zgrebtand orice ii iesea in cale.
Apoi dintr-o data totul s-a linistit. Motanul a fugit afara bezmetic. Recunosc… l-am traznit putin in cap… Apoi mi-am scuturat matura, am asezat-o in pozitie de zbor si-am decolat fluierand prin aerul curat de prin casa.

Advertisements

2 thoughts on “Urme zgrebtate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s