Ii scriu tot timpul

Cateodata am grija de un om de zapada. Il vizitez macar o data pe zi, ma asigur ca traieste. Din cauza barierei sociale ce ne desparte, eu fiind un fel de om, iar el fiind altfel, incearca sa nu ma cheme, dar eu ii duc carti. Le pune intr-un vraf, imperfect prin structura lui. Ii schimb becul de pe terasa, acela se arde mereu, speriu toate pasarelele ce-ar putea sa-i chinuie mintea, fac carari lungi prin preajma lui, in caz c-ar vrea sa iesim vreodata la plimbare, stam apoi si ne privim. La final plec, iar in urma mea se aprinde o luminita mica-mica de tot, ce ma urmareste pana departe. Stiu ca si-a pregatit pipa si citeste. Si mai stiu si ca intotdeauna incepe cu declaratiile mele.

Advertisements

4 thoughts on “Ii scriu tot timpul

  1. Clar! Trebuie să-l învăț și eu pe-al meu să se apuce de pipat, că tot își roade nasul, morcovit și mă scoate din sărite zgomotul. Ce-i drept, eu nu-i schimb becul și nu i-am mai scris de multă vreme. Bună ideea. Am să dreg relația, mulțumesc!

    • Cu placere. Si eu invat cum sa-l fac fericit din zapezile altora. Cat despre bec, e obligatoriu de schimbat, caci altfel nu poate distinge literele 🙂 Si cum citeste multe, acela se arde mereu 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s