Mentolat

Beau multe ceaiuri in ultima vreme. E indicat, deci, un pic fortata de situatie, ma complac sa ma infuzez profund in niste meditatii de izma. Si ma leagan, de la suprafata pana pe la mijlocul fiecarei cani, in niste momente stinse si palide, iar de acolo pana jos, in inghitituri tenebroase si nebune. Apoi pun lamaie.

Advertisements

Un avion din hartie

Cateodata, cand esti profund bolnav, fizic si psihic impreuna, cand esti atat de slabit de puterea ucigatoare a unor medicamente salvatoare, cand mancarea are un gust ciudat de masa de lemn si apa pare impura, cand cearceafurile sunt impregnate de un miros al suflarii mult prea calde, e revigorant sa vezi zburand langa tavan, o hartie impachetata in asemenea mod, incat plutirea ei sa para menita a-ti fura un zambet, intre-atatea stranii intamplari.

Croitorul de noroc

Am auzit de el abia dupa ce toate costumele mele erau in ruina, strambe si fara pic de finete in captuseala. Mi l-a recomandat cineva care intotdeauna parea ca scos din cutie. M-am dus, conform recomandarii, cu sperantele in punga, dornica sa ma schimbe si pe mine cineva vestit. Insa, spre mirarea mea, am intalnit un om pirpiriu, aplecat de spate peste o masina de cusut Singer, cu sprancenele mult prea mari pe o fata mult prea mica, infasurat in ate de toate felurile si cu ace prinse haotic in vestuta sa de stofa in carouri, cu ochelari rotunzi pe varful nasului si cu foarfece la capatul fiecarei maini, care, cu toata nonsalanta din lume, mi-a spus ca norocul meu, desi stramb si intr-adevar fara finete, a fost deja lucrat si retusat la maxim, iar tot ce se mai poate face este sa incerc sa mestesc mai mult trifoi cu patru foi.

Curly stuff

Unele prajituri imi par a fi carliontate. La fel si coada de la brutarie, vopselele cu acuarela, orele de dans, spuma de baie, coaja de copac, urmele de pasi in zapada, buzele care zambesc, hainele proaspat scoase din masina de spalat, ploile cu bulbuci, mersul de omida, balcoanele din fier forjat, cochiliile de melci. Si vorbele tale de alint.

Ce mai fac

In ultima vreme am facut foarte multe. Nimic deosebit, insa totusi sunt ocupata. Imi tin mintea ocupata si mainile la fel. Treburi elegante sau mai putin. Ma incarc cu energie solara, ma descarc prin munca. Si nu e tot una cu un concediu, stiu, dar e relaxant, atat cat poate fi. Nu ma mai plang de nimic. In ultima vreme am renuntat la tot haremul acela de sentimente greu de dus, am invatat ca cei care muncesc, sunt si cei care au, la finalul de zi, cel mai bun somn din lume. Incerc sa dorm bine, sa ma trezesc devreme, sa fac una-alta, si sa dorm la loc. Si, de cand fac toate astea, ma simt excelent. Nu e nimic deosebit, dar cumva, nu stiu cum, este. Ce mai fac? Pai…, de toate. Si nu-i de ras. E de luat in seama si de copiat un asemenea exemplu pozitiv de cetatean fericit. Caci asta sunt. Asta am devenit, mai precis. Dar se intelege! Se intelege.

Unde-mi sunt manierele?

Cateodata devin necioplita. O masa diforma. Abia daca mi se pot distinge ochii, fiind un fel de aluat, tot o apa si-un pamant. Habar n-am unde-ncep si unde mi se termina firele temperamentale, care sunt voci si care e doar mintea mea. Cand sunt asa, unii trec pe langa mine si efectiv nu ma vad. Un fel de prezenta absenta. O masa de cherestea neprelucrata, tare de cap, ce trebuie transata cu fierastraul, ca altfel nicio sansa. Iar cand ma comport asa, cu nasul la purtare, accept, cu sufletul impacat, sa ma las dresata.