Asfintitul nesfintit

E asa fiindca e foarte pacatos si a fost demult exclus din hramul bisericesc. Fiindca Soarele, putina lume stie, e un desfranat. Odata apus, se pune pe chefuit… de cealalta parte!

Advertisements

Soarele nu rasare doar ca noi sa facem economie la curentul electric

El rasare fiindca e obligat. Asta e slujba lui. Iarna isi mai permite sa intazie, sau sa plece mai devreme, din moment ce mai-marii Universului sunt pe o plaja in Bahamas. Insa vara se trezeste devreme, isi pregateste cafeaua, face urgent o baie in mare, isi piaptana razele si se suie pe masina de nori, conducand vijelios spre inaltul cerului, unde, odata ajuns, nu are altceva de facut, decat sa ramana.

Vai mie!

Stii, aveam si eu ideile mele, si conceptii despre viata si bine si rau, despre oameni si nopti. Aveam si eu pareri si argumente, aveam si eu ceva de spus. Chiar ma pricepeam la a diseca cu chibzuinta sau a imprastia in bucatele. Aveam si eu cupe si flori, aveam etalon si algoritm… Aveam si eu o presimtire…

De cand s-a inventat yala, lumea nu prea mai vorbeste

Secretosul Secretosilor a socotit de cuviinta, intr-o buna zi, ca, pe langa ascunderea gandurilor sale proprii, ar fi foarte potrivit sa-si construiasca un dispozitiv care sa ii ascunda, de aceasta data, obiectele sale cele mai pretioase. Prietenii n-au luat in seama o asemenea idee, dar, dupa vreo cateva saptamani in care a stat inchis in casa, Secretosul Secretosilor le-a arat o micuta cutiuta, din cel mai trainic otel, ce nu putea fi deschisa sub niciun chip, decat din voia proprietarului. Ceilalti s-au suparat, simtindu-se putin jigniti de minusculul obiect si de-nsemnatatea lui, asa ca si-au construit si ei, la randul lor, un altfel de dispozitiv, mai precis unul prin care usile caselor lor nu se mai puteau deschide dinafara, ci doar de dinauntru.

Am pus armele jos

Ca ma dureau mainile. Doamne, da’ ce grele le mai fac astia, ca abia poti sa respiri… oribil de incomode, si dupa cum se vede, fara pic de adaptare la tiparul umanoid. Ar trebui ca in fiecare sezon sa vina cu o versiune noua, ca la telefoane, poate mai slim sau flex, nu doar heavy metal.

Brambura

In ziua in care m-au transferat la circulatie, am facut primul atac de panica din viata mea. Lumea m-a felicitat, eu aproape am lesinat. Iar cand m-am vazut in mijlocul intersectiei, am stiut: poti muri din cauza zicalei “fii orice iti doresti”. Am injurat in gand, pe toti sfintii cu vorbele lor de duh, cu intelepciunea, fara dram de pragmatism, cu care se sclifosesc. Oricum, dezastrul a inceput apocaliptic, caci eu nu stiu care e stanga si care e dreapta, masinile mari ma impresioneaza, farurile imi orbesc lentilele de pe nas, iar bastoanele imi inspira mereu o violenta absolut tacita si mocnita. In consecinta, i-am lasat pe toti sa faca ce vor. E o lume libera, in definitiv. Cine sunt eu sa le spun incotro sa mearga, cand sa se opreasca, sau cand sa cedeze? Am primit gesturi, am auzit cuvinte neclare, am fost calcata la propriu, am avut dureri de cap, am fost concediata.

Si-asa am inghitit eu tantarul

Se plimba nestingherit prin toata camera si avea aerul unui fin cunoscator al momentelor mele de relaxare, momente in care se odihnea pe picior sau pe mana, pret de cateva secunde, dupa care il apuca brusc foamea. Si eu, cum sunt o femeie milostiva, sunt constienta ca trebuie sa hranesti un vagabond fara surse de venit si fara bratara de aur, in loc sa-l troznesti de un perete improscand cu sangele lui procesele de constiinta. Asa stand lucrurile, i-am dat voie sa aiba o ultima masa, copioasa, dupa care mi-am luat eu doua felii de paine, si l-am prins intre ele. Si-am fost voioasa ca micutul a avut parte de o moarte demna, digestiva.