In fond si…

Ajunsesem la urma. Si cand ajungi acolo, nu e problematic, daca ai ceva in minte. Dar cu o minte inghesuita si fiind in punctul acela terminal, m-am trezit ca stateam pe loc, cu gura cascata. Ei dracie! Si de aici, incotro? M-a apucasera toate tremuraturile si injuram in gand de mama focului. Si nu se zarea nimic, nefiind nicio zare la acea urma. M-am uitat in sus, in jos, dreapta, stanga, 3D, 2D, infrarosu de la atata dioptrie chinuita. Si atunci m-a traznit in moalele capului, ideea de geniu nerecunoscut, ideea de deplina maturitate si profunde ganduri incerte: cum ca atata-i tot.
Nici nu trebuie mai mult, la urma urmei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s