Lunga viata a Erei Glaciara

Era fusese actrita. Juca doar roluri de regina, sau vrajitoare, ori razboinica de gheata. Fiind talentata, nascuta pentru teatru, a trait pietrificandu-si audienta, criogenand-o intr-o profunda admiratie. O lunga perioada de vreme, toti au mutit, n-au scos o vorba, n-au aplaudat, n-au schitat un semn, fiind complet inmarmuriti. Dar apoi, Era si timpul ei s-au topit impreuna.

Advertisements

Natural?

Cand mi se electrizeaza parul, probabil ca se intampla ceva de ordin fizic, nuclear, cuantic, geologic, magmatic, spectral, sau ceva din gama ultra, caci imi vine sa tip.

Ora inchiderii

E cazul sa-mi fac bagajele. Sa pun sapun si ciorapi grosi, ceasca preferata de ceai, doi biscuiti pentru drum. Biletele, harta, sapca, lacul de unghii cel rosu. Un umeras gol, pentru orice eventualitate, si in rest doar detectorul de minciuni.

Bizareria

Orice bizar care se respecta trebuie sa aiba o resedinta de vara in acest cartier, o asezare nu departe de forfota orasului, unde sunt drumuri asfaltate si absolut toate conditiile, nu doar pentru un trai decent, ci chiar pentru unul de nivel ridicat. De cum ajung acolo, cu bagajele dupa ei, bizarii isi pierd orice urma de neincredere, caci casutele lor ii asteapta curate, aerisite, cu storurile ridicate, sa patrunda soarele, un fel de paradis cu garduri joase, din scanduri albe, arbusti infloriti, cer fara nori. Astfel, cu mari si mici, se lasa purtati de un sentiment cuminte, de normalitatea unor obiceiuri fara umbra si incep o vacanta netulburata. Sa-i vezi cum se tavalesc prin iarba lunga, sau cum alerga dupa colibrii sau albine, cum se catara in copaci sa scruteze orizontul, sau cum isi construiesc bancute din crengi mai groase de lemn, cum beau apa de izvor pe nesaturate, cum rad cu hohote cand aud cate un cuc sau o ciocanitoare. Unele seri si le petrec facand zgomot, in leagane sau pe scranciob, pe balasoarele de pe terase, sau mancand prajituri, colindand pe alei. Alteori, stau insirati, intr-o linie continua, fara sa spuna nimic, ascultand linistiti. Dorm apoi sub stele, spre tamaduire. In Bizareria domneste armonia.

Ea acum e altceva

Adica nu altcineva, ci construita altfel. Fara caramizi, fara structuri de rezistenta, fluturand in sus, spre capatul boltei ceresti, atingand cu varful degetelor zmeele si berzele, coborand apoi printre firele de iarba, sa povesteasca ce-a vazut furnicilor si ciupercilor. Fara acoperis sau gard, fara podele, fara geamuri ermetice. E altfel, e poate, chiar, daca stau bine sa ma gandesc, da, altcineva. A schimbat-o cineva?

Cine esti tu, de fapt?

Ciopartesc. Tai cu foarfeca, dintr-un noian de timpuri trecute, pe cele in care ai trait tu. Si-apoi, cu lipici, le adun pe tine. Pe picioare petice din copilaria ta, spuse de altii, pe coapse adolescenta rebela, pe piept anii de studentie, in care ne-am intersectat sau nu, pe spate maturitatea, iar apoi iti sarut buzele, unde stam impreuna. Fruntea, in schimb, nu vreau sa ti-o incarc cu nimic, ea trebuie sa ramana libera.

Björk

Azi am petrecut-o impreuna. Castile mele si muzica ei. Ne-am povestit, ca doua prietene, ce am facut si cum de am ajuns in punctul unde ne aflam. Impreuna, unde ne aflam impreuna. Ea zice all is full of love, eu devin violently happy, si tot asa, tot asa.