Cosul meu cu ore

Cand incepe sezonul de coacere, ma reped cu masina pana in localitatile marginase, ducand cu mine, pe bancheta din spate, o impletitura de nuiele pentru fructele rabdarii. In fiecare an adun suficient cat sa fac de toate – ghiveci, jeleu, compot, dulceata, sirop si-un fel de chestiune imbibata in alcool, ba chiar bag si-n congelator. Niciodata n-am patit sa raman fara, iar daca adun prea multe, dau in vecini sau cui se nimereste sa n-aiba, caci sunt multi cei care, din diverse motive, se trezesc ca n-au strans nimic. Uneia dintre prietenele mele i s-a intamplat intr-un an nenorocirea de a i se rasturna cosul, iar toate orele i s-au imprastiat rostogolite, devenind de atunci o pierzatoare de trenuri, o impiedicata, ba chiar putin ticnita, fiindca a incercat sa repare problema, ticaind de una singura prin casa, cand credea ca n-o aude nimeni. De cand am auzit povestea ei, am avut mereu grija de cele stranse de mine, dupa cum ziceam sa ajunga, mai bine mai mult, decat fara timp.

Advertisements

6 thoughts on “Cosul meu cu ore

  1. Cora draga, esti de admirat ! aduna, ca mie in mod sigur imi vor trebui citeva ! ( mi se cam potriveste si mie cosul rasturnat ) !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s