Viata e un zgarie-nori

Cand ajung jos de tot, ma apuca panica. Jos de tot e un loc tare urat. Cu plante ornamentale din plastic, cu drumuri denivelate, cubice, iar in rest, doar cu intinderi nemarginite pline de nefericire. De obicei cobor cu liftul, strasnic construit el de altfel, cu pereti de sticla si cu comenzi vocale, iar pana ajung la destinatie, mi se pune muzica de pian, de obicei sonata 1 de Beethoven, spre un fel de alinare a suferintelor care m-au determinat sa cobor. Dar de-acolo, incep panica. Liftul se ridica fara mine, iar eu trebuie sa petrec ore sau zile, saptamani cateodata, pe asfalturi fara noima, fara muzica si fara cer. Si ma apuca toata gama de fobii, paralizii si ischemii, incat, pe cand simt ca pot sa urc inapoi, devin o ipohondra bolnava.

Advertisements

4 thoughts on “Viata e un zgarie-nori

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s