Inceputul

Ma constrang cand scriu si-ar trebui sa scriu liber. Cuvintele mele nu sunt libere, ci stiu ca vor fi vazute si se fardeaza, isi iau ciorapi lycra si canta, ca niste soprane sau tenori. Imi doresc sa pot sa scriu liber, cu cuvintele libere, incercuite intr-o hora a gandurilor bune ce merita a fi scoase la iveala, intr-o relaxare si-o hotarare fara umbrele, cine ce-a zice, cine ce-a face, ba chiar intr-o confortabila stare de bine cu mine insami. Mie imi plac cuvintele mele, nu gandurile pentru altii, si-asa ar trebui sa le scriu, insirate necontrolat unele dupa altele, sa fie ca un camp plin cu flori de camp, ca niste taitei ce vin cum vin in farfurie, caci nu poti lua cu lingura fix un nume sau alt nume. Nu poti stii ce vorbe sa spui doar daca te controlezi, daca te constrangi, si mie nu-mi place sa cer nimanui sa se constranga, sa spuna cuvinte care nu-i vin a fi spuse, sa viseze numai si numai flori de camp. Vreau inapoi dezastrul meu necontrolat si visele mele despre cuvintele bune si numele meu.

Advertisements

Femme parallel

Nicioadata n-as fi crezut ca pot fi un om al liniilor drepte. Si egale. La mine chiar ca nimic nu e egal, nici macar o clipa cu o alta clipa. Niciodata. Niciodata n-as fi zis despre mine ca ma pot intinde pana la marginea liniei orizontului, incat sa fiu lunga, dreapta, paralela cu aceasta. Desi, uite, azi chiar ca sunt.