Bravo!

Ma indoiesc adesea, de mine. Stiu ca la varsta mea nu-i prea normal, dar m-am obisnuit. Si, din indoirile mele, se nasc neputinte, frustrari, complacandu-ma sa nu pot. Intr-o zi atat de tare n-am putut, incat m-am speriat. Am facut control la doctor, am luat valeriana, am mancat mai multe legume, am incercat sa uit, dar in zadar. Nu pot s-a transformat in nu vreau, nu exista, nu conteaza. Un sir de nu-uri, imposibil de combatut, dar care, spre surpriza mea, m-a impins inainte, mai bine spus, m-a scos afara. Cica la lumina. Acum stau la soare, mi s-a prescris o cura dubla si-un pahar de incercare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s