Visand sub cerul liber

Cica. Eu nu cred nicio secunda ca cerul e liber. Nu poate nici pleca, nici cobori. E strans acolo, prin forte brute, obligat sa stea smirna. E rotund, mulat dupa chipul si asemanarea noastra, si e la fel de prizonier. Daca ar putea, ar pleca de buna-seama, iar noi ne-am trezi dimineata, gandindu-ne cu ce l-am suparat intr-atat. Poate c-ar si reveni, daca in alte parti ar fi la fel de plictisitor. Dar asta nu-i sigur.

Nu cred nici ca poti sa iesi din imaginatie, asa simplu, ca pe-o usa, sa-ti indeplinesti visele, cum spun unele indemnuri, eu zic mai degraba cabaline. Unele dintre dorinte, daca esti detinator de imaginatie adevarata, nu au nicio legatura cu viata de dincoace de cer.

In concluzie, am senzatia ca atat cerul, cat si unii pamanteni, au fost adusi impreuna, la pachet, fiecare gasindu-si muza unu-n celalalt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s