Norul meu de ganduri

Cum n-am scris de multa vreme, in mintea s-a ivit timid un nor. Nu negru, ci alb, asezat la marginea privelistii nemarginite a gandirii mele nepatimase si totusi libertine. Norul asta, diafan si franjurit la inceput, s-a tot ingrasat, pana cand a ajuns sa fie bulbucat si nesimtit, ocupand atat de mult din spatiul boltei cerebrale, incat azi-dimineata m-a enervat pentru prima oara. As fi putut lejer sa-l reduc la dimensiuni dezumflate, spargandu-l cu un ac, dar sincer mi s-a parut prea simplu sa scapi asa de un personaj cu eul supraevaluat. M-am hotarat, in schimb, sa-l intreb ce naiba a mancat, ce ganduri a strans sub curea, de care eu sa nu fi stiut, si de ce n-a crapat de la sine pana acum. Nesinchisindu-se sa-mi raspunda verbal, ca orice nor cu cei sapte-ani-de-acasa, mi-a trimis in schimb o poza pe telefon, o imagine a stomacului sau prea-plin, in care se inghesuiau convingerile si stradaniile mele din zilele trecute. Si jur ca pareau asa haioase, unele peste altele, ingramadite in propriul suc, incat m-a pufnit rasul si nici vorba sa ma supar. Acuma, norul meu mananca plescaind, cumva deasupra mea, ca intr-o experienta dintr-aia, de detasare de trup, si… sa-i fie de bine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s