Jag älskar dig

Cand ni s-a facut cunostinta, Dragostea mi s-a parut fundamental timida. M-a frapat, fiindca auzisem atat de multe despre ea, si niciuna dintre descrieri nu mi se parea a fi potrivita. Era de cealalta parte a camerei, inconjurata de lumea ce o adora din priviri, ea stand in mijloc si in asteptare. Incercand sa rup gheata, sa o fac sa inteleaga ca nu sunt un om cu asteptari inalte, ci mai degraba unul care apreciaza ceva inedit si deschis, m-a chemat deoparte si parea ca s-a mai destins putin. Cuvintele ei erau putine, dar trairile, in schimb, chiar si nespuse, incepeau sa-i iasa la iveala. Si, treptat, de o emotie la alta, m-am trezit c-o priveam vorbind, gesticuland, jucandu-se cu cate o suvita de par intre degete, exprimandu-se liber si complet, exprimand frumos, articuland savant, iar apoi chiar genial. Eram, la propriu, prinsa in mrejele ei. Nu-mi puteam lua ochii de la acel sentiment ce se ambala, se facea tot mai mare, si mai mare. Camera devenea neincapatoare, ceilalti se faceau tot mai mici, de parca nici n-ar mai fi contat. Mai apoi s-a transformat mai mult, din furtuna in tornada, din ciclon in potop. Un potop din vorbe. Si, pe cand as fi zis ca ma voi ineca in amploarea ei, a facut brusc un fel de implozie, si si-a reluat dimensiunile sfioase. S-a asezat pe un scaun, evident obosita, s-a uitat la mine cu un suras, dupa care mi-a soptit la ureche sa fiu atenta ca urmeaza in program domnul Respect.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s