The year of Our Lord 2014

A inceput si s-a sfarsit in moduri extrem de cremoase, pufoase, calduroase, gustoase, dar si tepoase, friguroase, tumultoase, nabadaioase, si cu toate astea melodioase, dragastoase si absolut toate, in felul lor, frumoase si curajoase. Asa ca, ma pregatesc sa bag anul in cutia lui speciala, cu fundita, ce va ajunge undeva sub canapea, pe balcon ori in sertar langa albumele foto, si sa rasuflu usor melancolica si substantial usurata un scurt Amin!

Advertisements

Responsabil cu Managementul Haosului General

Deci, nu oricum! Al celui general, celui mai mare, mai fastuos si mai bine gandit haos. Eu trebuie sa-l transpun in proceduri, sa fac formularele aferente, sa gandesc obiective si sa gasesc resursele necesare. Poate chiar sa stabilesc un buget. Sunt responsabila cu implementarea, mentinerea si imbunatatirea lui continua. Domeniul de aplicare al acestui segment cuprinde toate activitatile, sarcinile si sub-sarcinile, micutele trebusoare care fac din haos, unul de amploare. Voi cere chiar si completarea de chestionare de satisfactie tuturor celor implicati, abia astept sa ajung in punctul ala!

Acasa cald

Parca am mai fost aici si anul trecut, nu? Exact pe strada asta, la acelasi numar, poate doar ca era ora cinci. Oamenii vazuti de pe balcon erau la fel de grabiti, indiferenti, masinile scartaiau cu aceeasi forta pe jumatatea lor de drum, luminile se aprindeau odata cu ora de somn a gainilor, cerul la fel de gri, afara frig, acasa cald. Cred ca in cercul asta vicios ma voi afla si anul viitor, exact pe strada asta. Gandindu-ma la toti anii cu ai lor decembrii, am ajuns la concluzia ca toti acesti decembrii au fost gri.

Pescarii de nori

Mi-ar placea sa existe ei, acolo sus. Si chiar daca am vorbi doar la telefon, si-am deveni prieteni pe nevazute, as avea pentru ei cele mai bune intentii, vorbind foarte serios. Le-as coace gogosi pudrati cu zahar, in fiecare zi, le-as impleti ciorapi din lana, le-as face cu mana in fiecare dimineata si in fiecare seara, apoi le-as citi povesti de noapte-buna, le-as si scrie din cand in cand cate una personala, le-as ura mereu sa aiba numai si numai fir intins. Doamne cat i-as mai iubi!

Strange days. No doors.

In ultima vreme ma strang toate camerele. Peretii stau deasupra mea, inclinati, lasandu-mi doar un metru cub de aer, ferestrele se fac tot mai mici, aburite, plapumele stau ca un munte de paza. Obiectele de mobilier par masive, incarcate, covoarele acopera ce ar trebui sa fie pamantul de sub picioare, ca o armata de piatra cubica, cuierele par jandarmi ce pazesc usile ferecate. Usile? Nu, nu sunt usi in castelul meu.

Si-uite asa!

Azi e prima zi buna. Adica e buna fiindca am facut-o eu sa fie asa, adica am vrut eu sa fiu multumita si fericita. Adica e buna fiindca si eu sunt buna, cu mine, cu restul lumii, cu restul celalalt. Zana Buna zicea ca daca eu sunt buna, atunci pur si simplu sunt buna. Si avea dreptate Zana Buna. Sa fiu acolo pentru altii, fiindca ei au mai mare nevoie decat mine. Si daca ei vor fi multumiti, nu pot fi decat la fel. Sa fie restul bine, asta inseamna sa fii buna, o Zana Buna. Sunt alt om bun.
Asta, cred, e secretul savant al fericirii.