De pe trunchi, pe o ramura

Am cautat pe net cel mai bătrân arbore din lume, iar el se numesteeste Methuselah, in varsta de 4800 de ani. Apoi cel mai inalt, iar el e Hyperion, si are o înălţime extrema, de 115,7 m si-apoi m-am gandit la copaci batrani si inalti, care poate vor ajunge ca-ntr-o zi obisnuita sa gaseasca radacinile adevarului gol-golut, sa alunge cu ramurile norii fricii de a spera prea putin. Mi-ar placea sa fac cunostinta cu ei. Sa stau langa trunchiul lor si sa vorbim despre fleacuri. Cred ca si lor le-ar prinde bine, sa aduca umbra unui calator care dupa ce le-ar vorbi cu orele, si-ar lua la revedere, i-ar imbratisa si ar pleca impacat cu propria lui natura.

Advertisements

2 thoughts on “De pe trunchi, pe o ramura

  1. Copacii au suflet, am simtit pe pielea mea, am imbratisat doi, unul cind eram eleva, iar cel de-al doilea, acum sapte-opt ani pe Valea Chiuzbaii ! Ei mor in fiecare an, toamna si reinvie mai frumosi si mai verzi primavara ! iar privirea pe care le-o arunci de jos in sus e de-a dreptul fascinanta ! inalt si semet ! Pacat ca sunt unii care-i vor rapusi, taiati, ciopartiti !
    frumos articolul , chiar imi place subiectul !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s