Paper suede

Trebuie sa recunosc ca ma plictisesc. Ma plictisesc ceva grozav. Nu e nici anotimpul care trebuie, nici ceva nou in viata mea, ceva nou, bombastic, un proiect sau o misiune secreta care sa ma uimeasca de sa raman stana de piatra, muta de uimire si cu un entuziasm intiparit in albul ochilor, sa ard de nerabdare de sa-mi vina sa m-apuc de treaba cu noaptea-n cap, de sa ma-nfior si sa-mi tremure mainile, de sa-mi vina sa topai in fata oglinzii din baie si sa rad in pumni de bucurie. Si daca tot am zis de ras, chiar si el e plictisit. Ca stam amandoi in pestera unui ardei si pictam omuleti caraghiosi pe semintele cele albe si nenumarate. Vad rosu in fata ochilor de la atata plictiseala, ba mai am si rafuniri isterice, tot din aceeasi cauza. Am noroc doar ca mai detin cateva mititele rezerve de praf de rabdare, pe undeva prin buzunarul de la blugi, si-mi mai presar pe cap atunci cand simt ca situatia e de fapt si ea plictisita, dar mai ales cand realizez ca o maretie se lasa intodeauna asteptata, macar sfertul academic.

Advertisements

2 thoughts on “Paper suede

  1. Tare frumos ai scris despre diferitele forme ale plictiselii… ce pacat ca toate aceste frumoase articole nu sunt undeva publicate ! dar .. cine stie, poate odata ???

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s