Ia te uita ca traiesc!

Ombilical legata de trecut, si-ntr-o contemplativa asteptare a viitorului, ma vad nevoita, zi-de-zi, sa stau lipita de prezent. Sau el de mine, habar n-am care-pe-care. E un tip tacut, companionul perfect, care in ciuda faptului ca e un pic cam rotofei, se misca repede si fara sa faca prea mult zgomot. Ma insoteste peste tot, vine dupa mine, dar nu cu un aer resemnat, ci cu unul plin de deminitate, nascut sa serveasca, dar nu sa fie luat peste picior. Isi impune regulile, ma determina sa ma supun lor, apoi face singur totul pentru mine, intre aceste granite neobisnuite. Cateodata stie ca mi-e greu si vine si se-aseaza pe canapea, cu grija sa nu se puna pe fusta mea, dar nici sa stea prea lejer, rezemat de spatar, ci transmitand mesajul ca e aici, numai ochi si urechi. Iar cateodata, cand totul e asa cum trebuie sa fie pentru mine, sta deoparte sa nu-mi faca umbra. Primeste ca o gazda priceputa pe cei care vin in cercul acestei existente zilnice pe care o desfasor, si ii petrece la plecare, cu zambetul de v-asteptam-cu-drag-sa-reveniti, masoara, croieste, calculeaza, stabileste. Cateodata am senzatia ca tot el si decide, insa alung repede astfel de ganduri din minte, pentru ca daca ar fi adevarate, atunci cred ca eu as fi androidul, si nu el. Oricum ar sta lucrurile, ma bucur sa vad ca prezentul meu are grija sa am de toate, inclusiv mici surprize infinite, care sa ma faca sa-l observ si sa-l laud, precum merita. Si, poate, sa-l simt ca traieste.

Advertisements

4 thoughts on “Ia te uita ca traiesc!

  1. ba pe mine ma cam enerveaza tipul asta increzut si tepos ca un stalp de telegraf; sa nu mai spun ca imediat ce fac cativa pasi imi si da la gioale pe neasteptate, apoi se face ca fluiera sprijinit de gard; imi place mai mult fratele lui cel varstnic, trecutul, caci are tabieturile sale care nu ma mai surprind cu nimic, ba mai mult, il surprind eu pe el in ipostaze din cele mai neobisnuite, dar si mai mult cel tanar, viitorul, care-mi face in fiecare dimineata cu ochiul, vesnic pus pe “facut”, chiar daca uneori prapadim totul, dar macar e optimist si vesel…

    • Azi am avut prima satisfactie in privinta blogului meu, prin vorbele tale, care au avut inspiratia de a nu mai spune ce-am spus eu, ci au continuat povestea, intr-un mod unic, personal, dar pe acelasi diapazon! Muzica… muzica in cuvinte! Multumesc mult de tot! E atat de buna satisfactia, are un gust minunat!

      • 🙂 eu ii spun “joaca cucuvintele”; imi place sa ma joc cucuvintele asa cum copiii se joaca cu nisipul…
        si eu multumesc! nu ma gandeam ca o sa aiba un asemenea efect cuvintele mele 🙂 imi place grozav cand cuvintele insenineaza

      • Joaca cu cuvintele e una care merge a fi jucata toata viata. Si da, efectul a fost maxim, caci si mie imi place cand cuvintele insenineaza si inspira! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s