Ai Dios mio, que mambo!

Prima zi din an cand vin capsunii, innebunesc pur si simplu. Imi pierd mintile, raman fixata pe gustul, pe mirosul si forma lor, nu mai conteaza nimic altceva. Pe primii cumparati, ii spal si-i las in strecuratoare, in varful mesei, stau in coate si ravnesc la ei, asa multi cum sunt, unii peste altii, stralucind de-un rosu gustos, si-i privesc minute intregi, nu-mi vine parca sa le stric oranduiala. Superb cum se imbina ei intre ei, cei mari cu cei mici, cei cu codita printre cei extravaganti, unii captivanti, rascopti, cu altii cruzi pe la varfuri, si ma gandesc de fiecare data, in psihoza mea, ce lucru totusi, sa ai in fata asemenea fructe revolutionare, cu o asemenea alura imbietoare, concepute rand pe rand, dupa pofta inimii.

Advertisements