Pana ma pornesc

Ma simt ca o buturuga mica ce trebuie sa rastoarne carul mare, si nu vorbim de vreo masina ce trece alene pe bulevardul principal, ca aia ar fi mult prea simplu, ci vorbesc de adevaratul car, cel cu M mare, cel format din stele si aflat la milioane de ani lumina, sclipind doar pe timp de vreme buna, iar in rest ascuns privirii de buclele norilor, cel ce n-a fost niciodata in istorie rasturnat de vreun pamantean, oricat de temerar, oricat de bun sau de nebun, cu alte cuvinte treaba grea, masiva, cu nopti albe si privit prin telescop, care vasazica privit spre un unic scop, iar astfel, pana la urma si prin urmare, repet, ma simt ca o buturuga mica, stand pe linia de vopsea din mijlocul bulevardului principal, cocotata pe-un scaunel care sa ma faca sa ajung mai lesne la luna, la scop si, fireste, la telescop, incercand sa-mi dau seama cum as putea sa leg stele si vreme buna de rasturnari grele si masive de situatie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s