Cora’s Chronicle

M-am gandit sa-mi fac ziar. Nu revista, nimic monden, ci ziar clasic, cu foi maronii spre gri, cu cerneala adanca care sa se inmoaie-n pagina, cu poze neclare, fara culori deosebite, dar cu extrem de multe cadrane, totul sa fie incadrat in cadrane, delimitari precise si litere de-o schioapa la fiecare inceput. Si-as incepe cu o bomba jurnalistica, intitulata Ce-a visat Cora azi-noapte. Prima pagina ar fi rezolvata, ca-i poveste lunga, brilianta, motiv de scandal. Apoi, as continua cu rubrica Cora bea licoare dimineata pe racoare, in care as prezenta viciosul obicei de-a-mi porni ziua cu mintea dusa, sorbind tacticos si cu speranta, pe pagina doi. Urmata indeaproape de Tabloul de pranz, care ar consta intr-o insiruire de fotografii ale intregului demers al mersului meu pe strada, intrat pe usa serviciului militar, curatat ochelarii, pregatit tastatura si asa mai departe ca se-ntelege, respectiv munca depusa cu spor si cu efort sustinut de gandul plecat spre felul unu, felul doi si spre desert. Continuand, pe pagina patru, Interviu cu Cora, in care descriu amanuntit fotografiile de pe pagina trei si copilaria mea si adolescenta mea si toata tineretea si frustrarile mele si motivele mele bine-intemeiate de ras copios si pe toti prietenii mei si pe toti cunoscutii si pe toti vecinii si pe toti cei pe care nici macar nu i-am vizitat vreodata si pe toti actorii care ma impresioneaza si pe toti actorii care nu ma impresioneaza deloc si altele, multe multe altele. Pagina cinci ar cuprinde prim-planul Cora ia cina in cucina, cu o descriere in partea de jos, pe larg, a infapturii, pregatirii si uneori a coacerii, iar pe pagina de final, o poza a jumatatii corpului ce reuseste cumva sa aiba bunul-simt de nu intra in frigider si-o poza care ma infatiseaza cu scufie. Apoi, in coltul din stanga jos, in fiecare seara, ca ziarul atunci se imparte pe la chioscuri, urarea mea catre intreg mapamondul pentru o viata senina, plina de evenimente sportive si de croaziere pasagere, si somn usor, sapte purici pe-un picior, vise placute si noapte buna. Si as explica ca si eu ma indrept spre bine-meritata odihna, dar asta doar pana undeva la mijlocul noptii, ca de atunci incepe sa scartaie si sa tacane tiparul, de trezeste toata casa, ca tirajul e mare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s