In white rooms

Sunt de cateva luni bune in camerele albe ale neconcentrarii. Privirile mi se duc, vorbele mi se pierd, gandurile imi raman, somnul mi se stinge. In camerele astea albe ale neconcentrarii e periculos sa intrii. Sunt multe, legate unele de altele, luminoase si primitoare, si, ca intr-un catalog de design interior, unde casele sunt oribil de perfecte, iti dau senzatia ca nu esti om, ci un mic monstru care nu face deranj, nu lasa pete, nu strica, nu foloseste nimic si la nimic. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, in camerele neconcentrarii, chiar nu pot sa consider ca as avea alt rol, decat cel de decoratiune, sfestnic alb in care lumanarile n-au voie sa fie aprinse, perna alba pe care nimeni n-are voie s-o imbratiseze si tot asa, si tot asa, ca n-am fost prea atenta la ce-am spus mai inainte. Weird.

Advertisements

2 thoughts on “In white rooms

  1. si eu tot cu neconcentrarea ma lupt de ceva vreme; diferenta e ca la mine somnul tot creste si tot creste, nu se stinge deloc; in rest toate la fel, inclusiv camerele; la mine mai aparea iepurele… 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s