Cand unele conversatii isi depasesc conditia

M-am avantat intr-o conversatie neobisnuita. Asta facand parte din planul meu de a rapune plictiseala, mai nou fac conversatie, cu oricine are cateva minute de alocat pentru sporovaiala. In aceasta ordine de idei, m-am avantat. Nici vorba sa banuiesc de la inceput ce surpriza aveam sa descopar, si nici pomeneala sa fii avut vreo asteptare in acest sens. Conversatia a inceput lin, ca un fluviu ce nu prevesteste vreo involburare sau cascada ulterioara, cu si despre cine, ce si cum. Un soi de mica barfa non-ostentativa, generala, la adresa societatii, a oamenilor neseriosi din ziua de azi, abureala normala legata de ce s-ar putea face mai bine, in ciuda faptului ca nimeni nu se apuca sa faca nimic. Apoi, la fel de lin, am detectat o intorsatura, un fel de cot, mici aluzii spuse cu finete, care mi-au intors antenele si care au aparut pe radarul meu ca un miracol. Vorbeam in sfarsit despre ce imi place mie cel mai mult, ne regaseam in acelasi film, pe o singura sarma de telegraf, telepatie sau compatibilitate, ceva unit, acolo intr-un punct. Vorbeam deschis, curgand la vale cu subiectul, apa vorbelor agitandu-ne, insa fara sa ne rastoarne caiacul, fara sa ne smulga placerea conversatiei facute pe de-a-ntregul. Uimita sunt si-acum. Aud toate vorbele in minte, unele dupa altele, stiu totul pe de rost. Ce sincera ma simt cand pot vorbi asa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s