Afara cu toate suruburile de mos-stramos

Mai, nu cred ca faza asta cu imbatraneala e pe bune. Adica, nu toate din om imbatranesc pe deplin, ci doar unele ligamente, fie ele din os moale, fie din taria caracterului. Ma gandesc ca unele trasaturi le am neschimbate, ca atunci cand aveam tot atatia ani cate degete la o mana, exemplu elocvent – felul in care fluier. Pai fluier la fel, nici in plus, nici in minus, deci nici tanar, nici batran, cum se spune de cand lumea si pamantu’ – eu cand fluier, fluier, si punct. Nu pot sa cred ca, daca ar fi sa existe vreun elixir de intinerire, ar face el ceva miracole in privinta asta. As putea sa beau litrii intregi ca tot acolo as fi. Suruburile care sunt cu adevarat ramolite, astea sigur, afara cu ele, ca nu mai pot fi scoase ca pernele la soare, poate-poate se primenesc, nu, afara cu totul si duse la fier vechi, ca de-aia ii zice asa, fier-vechi, ca sa inteleaga tot omul ca nu cosmeticalele ajuta, vopselele inutile, ci renuntarea perpetua la legaturile ruginite.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s