Si daca tot am zis de sertare

Ei bine, despre ele as putea sa vorbesc o mie de ani. Intotdeauna mi-au placut. Imi aduc aminte de cel mai mic sertar din lume, cel de masina de cusut a strabunicii, in care incapea o lume intreaga, desi era ingust cat o jumatate dintr-un caiet, si in care ma pierdeam uneori, ca abia ma mai puteam intoarce in lumea reala. Acum am si eu un sertar la meu. Multa vreme l-am tinut gol, deschizandu-l ocazional si uitandu-ma cu drag la el, parca nevrand sa-l umplu de la bun inceput, lasandu-l sa respire, lasandu-l sa se bucure de libertatea lui incapatoare. Dar incet-incet, incep sa pun in el, viata mea, trecutul meu, scrierile mele, toate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s