Bildingul de sticla

Stau cu nasul lipit de un geam imens, un perete transparent, ma uit la o parcare goala, visez. Visez veri in culoarea nisipului de aur, intr-un spatiu al cedarii in lumina de sofran, cu lampioane construite din licurici enormi, cu aripi ca filele de carte, cu sentimentul acela ca nu muzica ar ridica simturile, ci ca tocmai ele ar duce muzica pana departe, in zarea amurgului de mure prea coapta. Apa, croita din cercuri albastre de panza, venind si plecand, vorbind usor, lovind talpile, pamantul de dedesubt adormind incet, tinand lumea pe ramurile sale ca si cum, in jos si deasupra, toate s-ar afla in plutire, deopotriva cu acei corpi stelari iesind parca de pretutindeni. Linia subtire a orizontului pierzandu-se pe apa si prin aer, intr-o topire fireasca a celor doua raiuri. Ma duc sa-mi iau un covrig.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s