Raman cu ele, ele raman cu mine, nimeni nu stie

Ramane ca uneori trecutul sa se rastoarne peste mine. E ca atunci cand deschizi usa, usa aia in spatele careia lucrurile sunt intr-un adevarat haos, si, in ciuda faptul ca esti constient ca le-ai pus pe toate acolo pentru un motiv bine-intemeiat, ramane sa dechizi usa din cand in cand, nu de alta, dar sa le poti vedea cum dau navala afara, cum cad unele peste altele, pe deasupra, prin si pe dedesubt, sa poti sa-ti simti inima cum o ia la fuga ca in fata unei avalanse de proportii.

Nu stiu cum sa le bag pe toate inapoi… si le las sa umble libere pe strada, in jurul meu, lungi, late, naluci, epoci, vorbe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s