Cutie cu prieteni imaginari

Ar fi tare sa primesc o astfel de cutie, lasata prin testament de vreo ruda de care nici n-am auzit, frate al vreunui unchi de-al unui bunic, sau ceva de genu’, sa-mi fie inmanata de un avocat care sa o fi scos dintr-un seif de banca in care a stat de acu’ 150 de ani… chiar ar fi tare, nu? Si apoi sa vezi joaca!

Advertisements

Vad ca asa stau lucrurile

Greu sa explic cuiva cum stau lucrurile, fiindca lucrurile nu stau. Le prind, le lipesc, le leg, le agat, le inchid si ele tot nu stau, ci misca, au ritmul lor, indiferent de eforturile mele, de fapt indiferent de orice altceva. Lucrurile pur si simplu merg. Harta lor e nevazuta si totusi au habar pe unde s-o ia, fara sa le zica nimeni nimic. Interesante lucrurile astea, fascinante pana la un punct, enervante uneori. Vad ca trebuie sa le urmez.

Cumplit, zic

Sigur ca viata nu prea are rost a fi traita in graba. Sa tot alergi, ce prostie! Adica, sa nu ai vreme sa respiri tot aerul din lume, sau sa savurezi o intamplare fericita, sau sa cauti pe-ndelete daca ai pierdut ceva… ori, mai abitir, sa dormi usor si prelung, sau sa admiri din cand in cand peretii, in filosofia lor verticala.

Infernale

Dulapul meu e infernal! Intotdeauna se rastoarna cu tot ce are-n el si nu gasesc niciodata nimic. Poseta mea e infernala… E o vale, un hau, unde lucrurile cad si se duc, si se duc de nu le mai poti vedea. Masina mea e un infern, cu obiecte mici pe scaune, pe sub scaune, intre scaune, in portbagaj, sub capota, peste tot, peste tot.
Ziua asta toata e infernala! Fiindca m-a rasturnat, m-a aruncat, m-a bagat pe sub, peste, in si intre atatea probleme. Totdeauna infernale!

Nu stiu

Nu stiu daca am o fire larga pentru ca m-am nascut cu ea, sau pentru ca au tras de mine oamenii, nu sunt sigura ca am aflat de la ai mei ca soarele care se ascunde dupa nori tot soare e, ori sa fii citit eu singura pe-undeva, nu-mi mai aduc aminte daca am fost crescuta sa-mi ingrijesc scheletii din dulap, ori am invatat asta pe parcurs, nu stiu daca e bine sa transmit bucurie in fiecare dimineata, sau daca n-ar fi mai indicat sa am aceeasi infatisare cu a tuturor celorlalti plouati, nu stiu daca sa mai cred ca bunul-simt e bun, sau nu, nu sunt sigura ca iubesc pentru ceea ce sunt altii, sau pentru ca e doar o deprindere de-a mea.

Te rog frumos, cu aroma de capsuni

Asta e favoritul meu. Am luat ieri de la magazin o intreaga duzina. Sa fie. Am vazut c-au adus din nou, la pachet, iarta-ma, imi pare rau, sunt sincer si nu glumesc, dar numai cu aroma de grapefruit si alea sunt semi-amare si n-am luat. In schimb aveau multumesc cu gust de menta racoroasa si m-am bucurat c-am gasit in sfarsit. Am gasit pe un raft un ultim te iubesc, ce-i drept de anul trecut dar in termen de valabilitate, din editia limitata cu fructe de padure. Poate imi iau maine, mai vad eu.

Coacaze

Mi-am adus ieri aminte de o tufa de coacaze, o tufa unica. Doar una era si toti mancam din ea, asteptam sa se coaca coacazele si nu se coceau greu. Aveam si o tufa de agrise, tufa unica de asemenea. Agrisele se faceau lunguiete si erau cele mai dulci abia dupa ce coacazele prindeau culoare in obraji. Iar apoi rodea zmeura, aveam tufe deloc unice, care elaborau fructe in nestire. Noi ne mandream cu tufele noastre.

In schimb, vecinii aveau caini.