Despre iubiri pe viata

Cateodata imi place sa ma catar pe acoperisul vietii, sa petrec acolo o ora sau doua, sa ma plimb. Cateodata gasesc bucati de antene rupte de furtuni, ori cioburi de sticla de la geamuri, gasesc urme de pantofi sau mucuri de tigara, gasesc obiecte aduse de vant, ori venite din alte vieti, iar rareori, daca sunt norocoasa, gasesc iubiri ascunse pe dupa hornuri, de le pot atinge cu degetul, asa de aproape sunt de ele, insa tac si nici nu respir, ca nu-ndraznesc sa le deranjez.

Advertisements

Floathing on chocolate

Poti pluti si tu daca vrei, cu mine. Nu e greu, doar inchizi ochii si te lasi purtat, pana ajungi sa intelegi ca nu e nimic mai sus, si-n acelasi timp, nimic mai prejos.

De la imperfect, la viitor

Pai nu asa e cu toate? Imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai mult ca perfect, prezent, viitor. Timpul imperfect e cel pe care l-ai schimba, dar nu mai ai cum, perfectul compus e atunci cand te compui impreuna cu altcineva, ca un singur tot perfect, perfectul simplu e simplu, mai mult ca perfectul e complicat, prezentul e atunci cand raspunzi senin la apelul cu numaratoarea ala eu, ala tu, aia noi, aia iubire, iar viitorul e viitor si stim ca vine perfect la timp.

Toata ziua de azi a fost despre zane

Da, da, zane, din acelea mici si albe, cu rochii albe si aripi albe, dar nu toate blonde, ci si brunete, carliontate sau cu parul lung si castaniu, insa mici si albe si curioase, unele atente la centrimetrul de croit, altele la canile pline cu lapte, cateva roind in jurul ciorapilor de lana, altele printre dulceturi, unele rasfoind fotografii, vreo doua prinse-n carti si cele mai dragute, in opinia mea, cele scotocind prin cutii si hartii de impachetat. Am stat si eu alaturi de ele, vreo cateva momente, cu nasul lipit de geam, asteptand sa vad primii fulgi, si sa vad bucuria zanelor zburand si ea alba si voioasa.
Micute, ele zanele, si albe ca fulgii de nea, doar ca peste tot prin casa mea.

Eu love

Ador momentele acelea in care mi se umple inima. Mi se umple exact asa cum se umple o camera cand deschizi usa sa patrunda-n ea soarele, asa cum se umple un borcan cu dulceata, ori un termos cu cafea proaspata, asa cum se incarca un cos cu pere dulci si moi, sau un pumn cu margarete. Mi se umple inima asa cum se umple o stropitoare cu apa curata, insa prea-plinul inimii e mai mult decat apa, sau dulceata sau cafeaua, e plinul acela din care n-ai vrea sa versi nici macar o picatura, din care n-ai vrea sa pierzi nici macar o bucatica sau sa scapi o raza, oricat de mica ar fi ea.