Eu love

Ador momentele acelea in care mi se umple inima. Mi se umple exact asa cum se umple o camera cand deschizi usa sa patrunda-n ea soarele, asa cum se umple un borcan cu dulceata, ori un termos cu cafea proaspata, asa cum se incarca un cos cu pere dulci si moi, sau un pumn cu margarete. Mi se umple inima asa cum se umple o stropitoare cu apa curata, insa prea-plinul inimii e mai mult decat apa, sau dulceata sau cafeaua, e plinul acela din care n-ai vrea sa versi nici macar o picatura, din care n-ai vrea sa pierzi nici macar o bucatica sau sa scapi o raza, oricat de mica ar fi ea.

Mai degraba azi e prima zi de primavara

Saraca Primavara! Dupa multa vreme in care a stat cuminte, cu toate pregatite langa ea, gata-gata sa porneasca, sa i se dea startul, si dupa ce a tot asteptat si-a asteptat, si-a mai asteptat, si inca iar, la auzul unui simplu indemn a tot pornit, fara sa mai auda cuvantul ”maine”. Si impreuna cu ea, au pornit toate, ca si cum toti ar fi inceput cu bucurie sa alerge la un maraton. Lumea intreaga a iesit din case, florile au aparut, soarele si-a luat locul in fruntea cerului, razand, pasarelele s-au pus pe zbenguiala, si, cu toate eforturile Primaverii de a le spune tuturor ca e doar o greseala, ca de fapt maine, maine e prima zi in care trebuia sa iasa din barlog, nimeni nu s-a obosit s-o mai asculte. Iar acum, in mijlocul multimii, descumpanita, zicandu-si in sinea ei ca poate chiar nu e o greseala capitala, se uita pierduta la toti si la toate, cu un fel de blandete a faptului consumat, ca m-a induiosat cu totul!

Copiii sunt fiinte superioare

In ciuda staturii lor si a faptului ca uneori nu se pot exprima pe limba noastra, a celor mari, cei mici ne sunt totusi net superiori, neavand compozitie de “om”, ci fiind mai degraba “esenta de om”. In consecinta, merg pe principiul ca este o mare eroare sa astept de la copii sa ma impresioneze cat mai des si pana in adancul inimii, prin cumintenia ori realizarile lor, ci mai degraba imi bat capul si ma straduiesc continuu in a gasi cai si modalitati de a-i impresiona eu pe ei.

Venim!

Adultii sunt extrem de plictisitori. Orice ii ingrijoreaza, orice ii streseaza, se supara din nimicuri, au probleme complexe pe umeri si de cele mai multe dintre ori uita sa fie altceva decat niste masini de calcul matematic. In aceasta ordine de idei, mi-am dat seama ca si eu am o imagine oribila pentru toti cei mici, care ma vad exact ca pe oricare alt adult insuportabil, care le cere doar sa stea pe loc, sa nu rupa, sa nu cada, sa nu, sa nu, sa nu. Iar azi, fiindca apreciez cand mi se ofera un bun motiv de sarbatorire, am decis sa ma joc toata ziua, si sa las casa si regulile si ingradirile si toate nemultumirile pe seama celor mai mari.

You are my morning star

Multele mele ape vin si pleaca peste mine, asa sunt eu, cu ganduri siroind la vale, putin dusa, involburata, ori cu sentimente mediteraniene. Si chiar daca eu curg, ori ma revars ori ma intind prea mult, viata mi-o ghidez dupa tine. Daca toata noaptea, pe marea mea, a fost furtuna, tu rasari dimineata, in fiecare dimineata, langa mine, pentru mine, orice-ar fi, oriunde-as fi, si-atunci oricum rasaritul tau e steaua mea calauzitoare, e drumul meu.
My morning star. ‘Cause that’s the way you are.

Lumea face loc pentru oameni noi

De fapt, sunt omuleti in prima faza, insa niste omuleti extrem de haiosi, care, de cum ajung pe pamant, incep sa se faca auziti, vazuti, simtiti, impunandu-se, de-a dreptul, ca niste minuni ce sunt. Ceilalti nu pot decat sa se inchine in fata unor asemenea miracole, fiinte albe, cu sentimente pure, cu fruntea alba, cu pace de culoarea zaharului in micutele lor sufletele. Dar mai mult de-atat, de fiecare data cand apare un astfel de om nou, eu cred ca se naste, pe langa destinul lui, si un soi de lume in lume, una care sa-i cuprinda in ea toate razele, valurile, toate timpurile si anotimpurile celui proaspat-venit, mai bine zis, in loc de un om nou, de fapt se nasc doi – omuletul mic si mamica lui.