Oamenilor-frunza

Am descoperit ca sunt si eu un astfel de om. Un om caruia nu-i plac ramurile goale, casele goale, anotimpurile goale, ferestrele goale, copacii goi, o insiruire de pantofi cu noroi si niciun fel de strigoi.

Advertisements

Taci, ca mi-am amintit!

Cu parere de rau afirm ca se intampla sa uit lucruri importante, pe care, in clipa numarul unu, jur ca n-o sa le uit vreodata, acel vreodata insemnand, cu exactitate, clipa numarul doi. Cu alte cuvinte, oricat de importante sunt unele chestiuni, uneori apas din greseala butonul eject si duse sunt, se catapulteaza ca dintr-un avion in picaj, habar n-am cum dispar, prin urechi, ori prin ochi sau se pierd in pacificul mintii. Si cam asta e, le consider duse, pai cum altfel? Insa, daca toata lumea isi vede de treaba si ma lasa-n voia mea sa le caut pe-ndelete, poate-poate mai gasesc cate-un lucru important, plin de alge si devastat pe jumatate de catre pestii cei mari ce salasuiesc pe fundul oceanului neuronal.

Ministerul capetelor neluminate

Ma amuza ceva ingrozitor cand vad cum unii stau in bezna. Dar cumva, nu e bezna nestiintei, ci e pur si simplu bezna neplatii facturilor emise de companiile producatoare de lumina mintala. E ca si cum dumnealor ar fi putut avea mintea clara, luminata in nuanta cold-white, dar, din comoditate, au ramas intr-un becisnic intuneric. Si-asa, s-a ajuns la infiintarea Ministerului, inaugurat fara prea mare pompa, minister unde lucrez si eu, ca slujbas insarcinat cu aprinderea becului. Am procent din iluminari si pierd totul daca cel in cauza nu crede ca si l-a aprins singur, conform convingerii ca lucrurile se rezolva pur si simplu si de la sine.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place sa:

…sa privesc norii, sa ma plimb, sa fac felicitari, sa stau sa ascult muzica, sa mananc budinca, sa intind rufe la soare, sa citesc la umbra, sa dorm in aer liber, sa ma joc, sa scriu scrisori, sa culeg flori de pe camp, sa ma dau in leagan, sa dansez de una singura, sa fac cadouri, sa privesc ploaia, sa culeg nuci, sa impodobesc bradul de Craciun, sa fac cu mana pasarilor calatoare, sa hranesc pisica, sa filosofez, sa port discutii lungi, sa locuiesc intr-o casuta din copac, sa merg pe sub cupole din frunze, sa numar stele, sa lipesc, sa scotocesc, sa amestec acuarele, sa gust din lingura de lemn, sa capturez momente pe-o pelicula, sa pescuiesc broaste, sa pipai pene sau puf, sa cresc, sa beau cafea, sa cred in ingeri, sa ma lupt, sa impart, sa fauresc si sa inventez, sa cos, sa pretind intamplari in mintea mea, sa fac portrete, sa ascult vantul, sa ma pierd printre oameni, sa ma regasesc in propria casa, sa stiu despre lume, iar lumea sa nu stie de mine, sa zbor cu avionul si sa vad dedesubt caracatite luminoase, sa pun intrebari, sa apas butoane, sa ma intind si sa incalt sandale, sa stau cu parul ud si sa merg pe autostrada, sa caut in oameni soarele…

Per pedes

Hai-hui pe strazi, printre roboti in esenta umani si printre roboti in esenta roboti, care iti dau apa, ori care iti lumineaza drumul, printre masini si masinarii, printre reclame cat casa si printre case cat in reclame, in alta lume decat in a mea, printre atatea suflete, feelin’ kinda lonely.

Iulie

Trec pe strazi si vad de dupa garduri rasarind, ciripind, umbrind si existand, intr-un mod parca prea armonios, gradini cu ierburi inalte, cu zumzet si forfota micuta, cu umbrele din frunze si racoare fosnind in dungi gri, combinate cu raze portocalii, cu palarii din aripi transparente si perdele din impletituri verzi, tubulare. Ma uit prelung, stau cateva clipe sprijinindu-ma in privirea mea si plec mai departe, gandind s-ajung cu bine in gradina ta.