Make sense, not war

Nu-mi place cand nu inteleg. Nu-mi place si nu ma pot manifesta. Cum pot sa raspund eu la ceva ce nu pricep? Pai, asa cum m-a invatat bunicul meu sa invat, respectiv sa citesc intai si-ntai bine titlul, sa impart subiectul pe parti, pe fragmente, sa invat fiecare bucatica in parte, apoi sa le adun, sa ma gandesc si sa repet intregul, si-apoi sa recitesc titlul, pana cand se face lumina, si-abia la urma sa incerc sa explic eu singura, cu cuvintele mele, intreaga poveste, la fel fac in viata cu toate. Iar daca asa nu se intrevede vreun sens la orizont, atunci n-am decat sansa de a memora slash comporta mecanic, cu credinta ca intr-o zi, ei, intr-o zi, se va gasi cineva sa-mi explice si mie despre ce-a fost vorba in propozitie. Nu refuz sa cred ca unele lucruri se intampla uite-asa, ca din senin, dar nu pot nici sa neg ca logica lor exista, atata doar ca n-o stiu eu.

Foc si para

Aceasta fiind una dintre cele mai fascinante privelisti din limba noastra, ma fascineaza mereu. Nu din alt motiv, decat acela ca ma regasesc in ambele cuvinte si deodata. Astfel, dupa ce fac gesturi calde si caritabile, mi-e mereu pofta de pere. Si invers, cand mananc pere, mereu imi place sa stau cocotata pe calorifer. Si unde mai pui ca eu niciodata nu ma enervez cand lucrurile iau foc si nici cand perele sunt verzi.

Bahama mama

Sunt absolut sigura ca toate mamele care s-au nascut si locuiesc la tropice ma invidiaza. Se uita pe net, isi frang mainile a neputinta, suspina. Ce n-ar da ele sa petreaca macar o ora plimbandu-se pe bulevard, cocotate in pantofiori cu tocuri, cu paltonase dublate si capitonate, cu parul in vant, suflat in toate directiile, carand plasute peste plasute, cu mii de masini alergand nebune si stropind in toate partile, cu ploicica asta rece care sa li se prelinga-ncet prin par, si cu credinta aceea fantastica, cum ca maine va fi la fel. Ei, nu toate putem fi la fel de norocoase…

So S!

In mixul lui, cel din 16.09.2015, S a preferat ca introducere piesa I Love You. Deci, S loves me! Oh, but I love him too! Si-apoi… apoi m-a leganat, exact ca pe-un copil, dar un copil din acela mic de tot, ce are numai simtiri pure, din acelea pe care le uitam cand ajungem sa fim oameni-mari, m-a leganat si m-a leganat, si-apoi m-a trecut prin tot drumul lui, in acel mod in care mi-a legat si mi-a innodat si mi-a dezlegat toate simturile si simtirile, trecandu-ma de la acel foarte deep si underground si low-profile si incognito si extrem, pana la atata fericire, din aceea de copil cu simturi pure, din aceea atat de pura, incat sa-mi vina sa-i spun ca eu duc fericirea in limite, de la atata pana la atata, si ca dincolo de-atata eu nu pot sa duc atata fericire. I just think, music will be there for our Last Night on Earth.

Termostatul este statul in care toti cetatenii au temperatura

Asa mi-a venit sa zic. Si mai era definitia in care termostatul este statul in care toti cetatenii stau in tihna, sub soare. Dar despre asta puteam sa vorbesc azi-vara, acuma e tardiv si gandul imi face doar rau. In fine, mi-ar placea sa existe dictionare in care sa pui orice explicatie ti se pare la indemana pentru tot soiul de cuvinte care altfel par destul de anoste si fara un sarm personal. Ai pornit termostatul? Da. L-am pornit. Se simte deja in aer ca trebuie fortata situatia, caldura nu mai vine de la sine. Asa ca l-am pornit, ca de aici incolo se descurca el singur, sincer habar n-am exact ce face, stiu doar ca ia temperatura, si mai stiu ca stie cand trebuie pus pe foc si cand trebuie domolita treaba. Da. De aici incolo, cateva luni bune sunt pe pilot automat. Oricum, simt ca prea ma folosesc de termostat, fara sa-l fac vreodata sa rada. Ce-i drept, nu-i la fel de usor ca atunci cand te gandesti la mixer, si zambesti amuzat cand ti-l imaginezi cum se invarte ca bezmeticul, la polonic, al carui nume doar, te face sa chicotesti, ori la cosul de rufe murdare, care arata mereu ca si cum ar fi mancat prea mult, sau cand vine vorba de vreo lampa fistichie, cu palarie, care ea insasi pare c-ar fi inventat lumina. Dar revenind, ma mai gandeam, totusi, ca termostatul ar putea fi statul in care toata lumea ar locui numai in termocentrale, ori tara in care cetatenilor le-ar fi interzis sa se-aseze pe lucruri reci, sau mai bine statul in care oamenii s-ar purta numai si numai cald unii fata de ceilalti, fara nicio umbra de suspiciune. Mi se pare nedrept ce fac, cand vine vorba de unele mici obiecte, pe care le cred ca merg de la sine. Daca ar fi fost vorba de o carte cu povesti, sau de un portofel din piele, de un taburet alb cu trei picioare, sau de-o poza, cu sau fara rama, alta era situatia. Nedrept.

Complicat de simplu

Am fericiri colosale si tristeti abisale. Sunt o extrema dreapta, cu doua maini stangi. Calculez emotii pe abac si tricotez fulare din cifre, cant in ploaie, dar plang la filmele ce se termina cu un sarut. Dau cu ciocanul in degete, vand sperante false, tai ramuri uscate si frunze la caini, intru in minele de diamant si ma pasioneaza sa scot carbune, ma uit spre infinitul cosmic fara ochelari pe nas, scriu cu creioane ascutite pe baloane de sapun. Caut sa rup ata desirata din tesatura vietii, sau o ard cateodata cu lumanarea.