Telefon în eter

Plină de nemulțurire, am pus mâna pe telefon. Nu am un număr direct, deci am sunat la dispecerat. A intrat robotul: ”Bine ați venit. Ați sunat la Cel-de-Sus. Pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor noastre, această convorbire va fi înregistrată. Dacă veți continua, acest lucru reprezintă acceptul dumneavoastră tacit (am decis să continui, căci mi-a zis mie o prietenă că ea a închis, și-au urmat șapte ani de ghinion). Toți operatorii noștri sunt ocupați momentan, urmând a fi preluat cât mai repede cu puțință. Apelul dumneavoastră este foarte important pentru noi”. Apoi după vreo cinci minute în care m-au delectat cu melodia ”Our love is a lie”, s-a auzit un pârâit și-o voce baritonală: ”Bună ziua, numele meu este Sfântul Ilie, cu ce vă pot ajuta?”.  ”Ăăăăă, sunt Cora. Am și eu o mică problemă. De fapt o întrebare. Știți, eu ieri dimineață mi-am luat umbrela, căci părea înnorat, dar pe parcursul zilei a ieșit soarele și n-a plouat deloc, iar azi, senind fiind la orele 8, am lăsat-o acasă și-acum toarnă cu găleata…”. ”… cu găleata ziceți?”. ”Daaa, cu găleata”. ”Să vedem ce știe colegul despre această situație. Mai spuneți-mi o dată, exact ce vă nemulțumește… în cuvintele dumneavoastră…”. ”Păi…eu vroiam doar să-l întreb pe Cel-de-Sus dacă mâine…” ”Aha! Dacă despre asta este vorba… Cel-de-Sus nu este momentan în birou, dar colegul meu spune că puteți consulta orarul ploilor afișat pe site-ul nostru, însă cel mai sigur ar fi să purtați dispozitvul anti-stropi în toate zilele lunilor cu R. Vă mulțumim pentru apel, vă mai putem ajuta cu altceva?”

Despre cum se odihnește-o cărămidă

Stă ea așa, cu toată clădirea în spate, fiind undeva pe la etajul 4, când blocul are în total 8 etaje. Sau poate 9, nu știu sigur. Se uită în stânga, cărămizi obosite. Se uită în drepta, alte cărămizi, sleite de puteri. În lung și-n lat, doar fețe trase, frânte, pline de artrită. Se hotarăște. Se aruncă. Pică. Se sfărâmă. Apoi râde bucuroasă, căci ea e mii de bucățele, iar blocul a rămas totuși în picioare. Foarte bine! A funcționat! E liberă să se camufleze sub formă de praf roșu, prin parc, la răcoare.

Gânduri fioroase

Mi se pare că în ultimul timp nu mai speriu pe nimeni. N-am mai urlat, nu m-am mai răstit la nimeni, nu am gesticulat în isterie, ci am zâmbit și i-am încuviințat pe toți. Trebuie să-mi dau dau voie să explodez la un anumit moment dat, printr-un uragan de nervi văsați complet la întâmplare, pe câte-un nevinovat, care doar a îndrăznit să se uite la mine. Buboiul adunat înăntru, trebuie să erupă într-un stil vulcanic, către exteriorul înfumurat de pașnic ce este. Azi, în capul listei: de găsit victima!

Coaptă de veche

E lentă și închistată, cretacică, zbârcită în anchilozare. Se uită parcă prin tine, pare să nu-nțeleagă absolut nimic lumesc, parcă zace. Zici că nici gânduri nu are. Zici că nici poftă de viață. Ai senzația că-i stai în drum, deși nu prea mișcă. E plină de pătrate și aduce a legumă vie, e-o țestoasă!

Ignorând stările de frenezie

Ador un magazin, din colțul străzii, ce parcă zâmbește mereu. Cel puțin mie, îmi trag cu ochiul și-mi șoptesc chemări în dialecte arabice, standurile, extrem de cochet aranjate, cu parfumuri afrodisiace. Pe toată strada miroase a lemn-dulce, a flori tropicale și-a inimi zdrobite. Pănă când ajung în mijlocul meu de transport, vorbesc singură!