Kill me goodnight

Să stăm la un pahar de vorbă şi să curmăm cu un simplu gest un viitor total nestrălucitor.

Advertisements

Anul pătrat

1. Eu şi anotimpurile

Vara – încep cu ea, căci mi-e preferată. Vara mă scald. În ape simple de râu sau de mare. Flutur în vânt, am poftă de mâncare, mă joc cu copiii în faţa blocului, colind magazinele şi ascult muzică.

Toamna îmi pierd tot elanul adunat peste vară. Stagnez între minute prelungi de neputinţă şi un fel de supărare. Gust struguri şi accept că borcanele trebuie umplute cu murături. Fac curăţenie, dintr-o idee naivă, presupunând că va ţine o veşnicie.

Iarna am uitat cu totul de vară, căci mă ascund bine, între romane groase şi vechi, între pături de lână şi căni aburinde. Mă ascund şi dorm sub căciuli croşetate, sub plapuma grea cu trei straturi. Mă închid între patru pereţi şi aştept cu răbdare.

Primăvara sper să vină vara. Sper să mai am chef de vară. Sper să fie o vară cu acţiune.

2. Toate anotimpurile sunt femei

Vara este o secretară rotundă. Ce vorbeşte mult şi apăsat, ce râde şi-şi face treaba repede şi eficient.

Toamna este o vânzătoare ovală. Pune în balanţă legume şi rechizite şcolare, castane şi peisaje, negociind cu fiecare, preţuri şi cantităţi.

Iarna e o judecătoare pătrată. Stă falnică deasupra tuturor, dictând cine, ce şi cum. Cine nu se supune, este congelat şi făcut pachet, numai bun de trimis în ţările calde.

Primăvara este doctoriţa trapez. Repară reumatisme şi avitaminoze, depresii şi regrete trecute.

Defecte

N-a trecut de controlul CTC un nasture de la paltonul de iarnă. Îmi fac inventarul, ca la orice sfârşit de sezon, iar rebuturile trebuie musai aruncate. Pe fereastră. Sau casate. Conform legislaţiei în vigoare.

Ce-a avut nasturele cu pricina? Nu s-a conformat. Şi-a slăbit cordonul ombilical, a pălit la faţă, s-a accidentat şi a rămas olog de-o parte. N-a trecut de inspecţie, ceea ce înseamnă că va petrece ceva timp la închisoarea amintirilor, respectiv cutia cu de-toate-pentru-toţi din dulap, iar după încă 10 ani petrecuţi în întuneric, va fi musai aruncat. Pe fereastră. Sau casat. Conform legislaţiei în vigoare.

Friday I’m in love

Mi-a tras cu ochiul. Am roşit ca o adolescentă… m-am şi bâlbâit un pic. Probabil că dacă mai stau mult prin preajma lui, mă fac complet de râs.

P.S. Eu mă reîndrăgostesc de el, în fiecare vineri, fix la ora 12, la amiază.

Deasupra tuturor aşteptărilor

Stă înaltul cerului. Alb-transparent, ca albuşul de ou şi albastru-cenuşiu, ca nopţile de iarnă. Feliile de ozon pun presiune asupra oalei de dedesubt, în care fierbe omenirea, iar particulele de praf zburdă fără întrerupere în linie cu raţele sălbatice ce au pornit spre Ecuator. Lumina e gălbuie, fără vlagă, iar serile se grăbesc să vină din urmă, cu întuneric cu tot. Bolta cerească e mai ovală, mai pustie, chiar dacă Luna e plină, iar stelele se văd mai greu, căci s-au pierdut cumva printre norii bombaţi de la atâta apă acumulată în burtă.

O pisică neagră traversează strada.

Scorţişoară

Ai câteodată în casă un miros extrem de familiar. Nu se regăseşte în cel de haine puse la naftalină, nici în cel de haine de pat proaspăt aduse de la soare. Nu se compară cu cel de ceară pentru mobilă, nici cu cel de ceară pentru păr. Nu vine din colţurile casei, ci se adună cumva la mijloc, pe ştergare de bucătărie şi pe paltoane agăţate în cuier pe hol, pe cuverturile din dormitoare şi prin lăzile de pat. Unii spun că este mirosul specific zilei de Crăciun, dar eu cred că e mirosul unei copilării din altă viaţă.