Stau in casa

Instalata intr-o nefericita gripa, ma simt fara nicio vlaga sau valoare. Pot doar sa aud ca prin ceata si sa vad surdele intamplari, sa stranut peste putinta si fireste, sa tusesc. Ei bine, nu tusesc oricum. E un soi de animalica intoarcere la radacinile caii respiratorii, o izbanda netulburata a unei catastrofe pulmonare, un fel de vuiet venit din adancurile arborelui bronsic, de parca acolo ar locui un cetatean vesnic nemultumit, care din cand in cand ridica pumnul si ameninta, urland cuvinte grele la adresa unui regim absolut virusat.
Sincer? Mi-e si frica sa ies afara!

Micuta Ochi-Albastri

Unii bobocei care intra in casa mea, adica unele ratuste-dragaluste extrem de voioase si blonde si carliontate, ma fac sa ma simt atata de copil, incat as putea sa rad de rasul lor, sa numar de la coada la cap, sa ma furisez in varful picioarelor doar pentru a le vedea reactia de oau! asta da magie! cand le reapar, sa ma uit cu orele cum se strecoara printre picioarele oamenilor mari sau cum trec peste munti de jucarii, fara ca nimic sa li se para ciudat sau imposibil. Micuta despre care noi vorbim nu numai ca e intr-adevar copil, nu asa ca mine, dar in plus chiar e unul cu ochi infiniti si fericiti!

Uluitoarea calatorie a unei boabe de piper

S-a rostogolit dintr-un borcan. Lumea de jos a crezut ca a vazut o stea cazatoare. Lumea de sus privea catre ea cu uimire cum se duce si tot duce si se face si mai mica. Si-asa, din inalturi a cazut pana departe, ca nici cu binoclul nu se mai vedea, si s-a rasturnat peste alte lumi, iar acestea s-au prabusit mai departe, sfaramandu-se unele-ntr-altele, boaba-n ele, ele-n boaba, devenind condimentate, nevazute, macinate.

Tanda pe Manda

Pe cand resusesc sa termin incercarile, chinurile si eforturile de a ma imbunatati dintr-un anumit punct de vedere al vietii mele si-asa destul de subrede, in alt punct imi moare bateria la masina. Adica Tanda, vesela, zglobie, cu parul despletit in vant, cu zambetul acela de eu le stiu pe toate intiparit oarecum stupid pe toata fata, se urca increzatoare, impacata, hotarata, in automobilul Manda, care, nu se stie cum, a lesinat putin, aproape de tot, esential cum s-ar spune, in parcare.

Sunday morning sun

Abracadabra bibidibabidibu! Sa fie duminica, sa fie dimineata, sa fie insorit, sa fie bine!
…oare, oare sa deschid ochii?

Present perfect

Cand eram mai mica, ma uitam cu atata admiratie la acele cupluri perfecte, in care un perfect he o intalnise pe o perfect she, si ma temeam, in adancul sufletului, ca eu niciodata n-o sa am parte de asa ceva. Apoi, printr-o minune perfecta, te-am avut pe tine, si, atunci cand ai privirea aia, cand imi zambesti smechereste, cand ma tii in brate si-mi soptesti in par, tu fiind the perfect he, ma gandesc ca maybe, just maybe, pentru o micuta secunda, sunt si eu the perfect she.

Dreamsicle orange

Umbland prin pojghita de aer inghetat, incremenind sub sloiuri in forma de sirena din marile degerate, turturi agatati de cate-un acoperis glaciar, privind cate un eschimos trecand pe strada doar cu nasul ivit de dedesubtul unui fular polar, amortind de frig in proprii bocanci congelati, ma gandesc cu pofta la un ceai fierbinte in care sa pluteasca si sa se inmoaie si sa se topeasca rondelele cu raze solare ale unei portocale.

Telefonul fara fir

Mi-a spus ce aveam de facut, asa ca am dat din cap, s-a facut, am inteles, si m-am intors catre lungul sir inlantuit de mana din spatele meu, m-am intins pana la urechea celui de langa mine si-am soptit, destul de clar si articulat, cu precizie si ton adecvat, ce aveam de facut. A dat din cap, s-a facut, a inteles, si s-a intors catre cealalta ureche, au inceput soaptele explicite, celalalt a dat din cap, s-a intors, si intr-un tarziu, departe, in noapte, vestea a ajuns si la cea mai gri dintre urechile de soricei.
Insa, in loc sa pacalim pisica, am tras o buna portie de ras.

Breaking the ice

N-am spart niciodată gheața. Am spart altele, cum ar fi pahare sau farfurioare de cafea, sau prețioasele bibelouri ce aduceau numai ghinion, mi-am spart nasul și capul în vreo câteva locuri esențiale. Am spart inhibiții sau norme, am spart frontul comun. Dar niciodată gheața, fiindu-mi frică să intru în ape reci.
Probabil că uneori surprizele au propriul lor destin nefericit.

Ma lupt cu mine insami si pierd

Din pacate, pierd. Sunt niste lupte mici si oarbe, insa pana acum n-am castigat niciuna. Tot imi repet in gand ca nu-i gata, el, razboiul, insa am senzatia ca nu-i asa. Am un fel de sentiment al pierzaniei si nu e bun deloc. Daca s-ar inventa o arma impotriva propriei persoane, astfel incat sa nu fie nevoie sa ajungi la brutalitate, violenta sau cuvinte urate… as cumpara-o…

Care pe care

Cuvintele astea, scurte, care incep cu litera c, cum ar fi cora, cine, cum, cand, cat, mi le imaginez ca pe niste mignioni cu ochelari dublii si salopete de blug, incercand sa vina in fata, inghesuindu-se, calcandu-se unii pe altii, incercand sa dea mai bine si mai iute raspunsurile, tinand in mana cate un cartonas micut si el, desenat cu semnele de circulatie aferente – sens unic, trecere de pietoni, giratoriu, stationarea interzisa, stop.

Non

Eu sunt una dintr-aia. Dintr-aia care nu crede. Nu crede in nimic fara argument. Dar si cand crede… o vai, crede pana la capat, pana in panzele albe, pana in Honolulu, pana la Luna si-napoi. Cat mai crede, o Doamne, ca ma enerveaza cu credinta ei. In fine, deci, nu cred nimic, decat atunci cand cred eu de cuviinta ca ar fi util sa mai si cred.
Ma crezi?