Melopee

Cel mai bun sentiment pentru un elf matinal este sa-i rada soarele in fata de dimineata. Si sa asculte muzica la casti, in acelasi timp. Si sa-si bea cafeaua, afara in racoare. Si sa fie sanatos.

Coming out

De cand ma stiu eu n-am mai vazut asa ceva, oameni de nadejde misunand pe afara, stand pe la colturi de cladiri, atarnati pe balcoane, acoperisuri, terase, sau in plina strada, absolut peste tot si la vedere. Clar, azi e parada tuturor fumatorilor ce au fost fortati sa iasa din dulap.

Teoria lui orice

Pe langa bine-cunoscuta teorie a lui nimic, care vorbeste in principal de beneficiile majore aduse de vidul intelectual, aceasta noua teorie sustine, intr-un mod socant, taman opusul. Mai pe larg, decat sa nu faci nimic, nimic pentru tine, nimic pentru ceilalti, nimic pentru trecut si in niciun caz nimic pentru viitor, e dovedit stiintific faptul ca e mai bine sa faci orice, orice pentru tine, pentru ceilalti, orice din trecut pentru orice viitor, iar partea fabuloasa a acestei descoperiri este condensata elegant si gratios in credinta ca poti face orice, dar care nu neaparat sa fie si diferit de nimic.

Strajerii de pe marginea drumului

Intr-o noapte uscata cu dinti de frig imfipti in caldaram, stand si admirand uluitoarea magie a naturii metropolitane cufundate-n somn, am auzit vorbe intr-o limba pe care n-am putut s-o deslusesc la inceput. Ascultand-o minute-n sir, ca pe-un cantec, mi-a trecut prin gand ca ar putea fi vantul. Insa nu era asa, fiindca el avea un nai mai subtire, el suiera serpuitor printre cladiri si copaci, dar cumva paralel cu cantecul meu. Abia intr-un tarziu am realizat ca palavrageau intre ei paznicii trotuarelor, stalpii inalti, cu palarii luminoase si cu siluete egale, drepte, vorbeau despre vant si luna, despre oras si despre mine, ca nu-s bufnita si totusi uite ca nu dorm.

Calea Lactee

Imi imaginez mii de vacute zburdand pe camp, sarind bucuroase si rotindu-se-n piruete stregaresti prin aer, ori zbenguindu-se sprintene si neastamparate, cu zulufii lor cei moi fluturand, saltand in pasul-scolarului, topaitul ala de pe-un picior pe altul, cel far’ de grija, cel ce denota emotie pozitiva, care cu siguranta vine numai si numai de la tihna deplina, dobandita de l-atata iarba cu lapte.

Nu e nebunie mai mare decat sa fii om normal

Adineaori, pe balcon, vad pe sus o farfurie zburatoare. Si zic farfurie zburatoare, fiindca la ora asta nu poate fi altceva, ca avion nu e, stiu asta precis, deoarece cunosc prea bine orarul aeroportului si un astfel de zbor nu e trecut acolo, nici elicopter care stropeste nu poate fi, din simplul motiv ca n-are ce stropi, plantele sunt amortite de-a binelea, iar orice pilot care se respecta sta si doarme-dus sub pilota, stea – nu, ca e innorat, iar altceva, ce? ce sa fie altceva? Si gata, nod in gat mi se pune, emotii in stomac, ganduri apar de nicaieri – oare vad si altii ce vad eu, oare n-ar trebui sa filmez, de unde pana unde la noi asemenea aparitie, pe cerul orasului nostru, desupra blocului nostru, in intunericul nostru, si toate pret de cateva secunde, ca mai mult n-a tinut zborul miraculos. Dar pe cand s-a dus cu totul, revin si concluzionez ca n-o fi fost mai mult de-o farfurie aruncata de certaretii de la patru ce-a stralucit in lumina slaba a neoanelor si ca nu e nimic mai nostim decat un om normal caruia-i trec prin minte ozn-uri.