Azi trag un pui de somn

Il trag de fapt pe cel mai mic dintre copiii de somn, caci sa trag un somn adult nu pot si nici n-am putut vreodata, dumnealor fiind imposibil de masurat pe cantarele existente, si nu ma incumet. Iar asa, pe-asta micu’ il tarasc dupa mine prin sufragerie, prin dormitor, cate putin peste tot. Din cauza ca s-a zvarcolit pana acuma ceva fantastic si m-a suparat ca n-a vrut sa vina de vorba buna, ma plimb prin casa, in halat, si trag somnul de par.

Bombanind

Am pornit vitejeste pe dungile verde deschis, am calcat apasat iarba crescuta pe parcelele verde inchis, am forat cu putere prin coaja, dezvaluind in splendoarea lor, transparentele si giganticele mari rosu-aprins, m-am oprit numai din cand in cand sa-mi trag sufletul sau sa scot cu briceagul cate o neagra piatra de hotar, si-am tinut-o tot asa, pana cand, la un anumit moment dat, mi-am iesit din pepeni.

O divina gospodina

Am vazut-o stand la semafor si asteptand sa se faca verde. Era cu siguranta o gospodina, caci purta o bluza larga inflorata, peste niste pantaloni 3 sferturi, si avea parul total necoafat, ascuns sub un batic galbui, iar ochii pierduti sub niste ochelari de soare mult prea mari. Zic ca era o gospodina, fiindca in urma ei a ramas un miros de snitele vieneze si de cartofi prajiti in ulei de masline, si, la modul in care ingramadise o seama de lucruri intr-un rucsac gri-petrol ca al unui pescar, era clar o femeie asezata, ce lasase mancarea pe foc, o femeie al carei sot chiar plecase la pescuit, dar fara bagaj, iar acum ea fugea grabita sa i-l duca. Calare pe un scooter.

Vorbesc

Da, asta este, vorbesc. Mult, chiar foarte mult, as putea vorbi cu zilele, chiar si cu noptile, daca n-ar fi ele asa de mute de felul lor. Oricum, imi pare sincer rau pentru cei legati la vorbe, care poate ca se plictisesc ingrozitor de tornadele mele invartite si uneori ucigatoare. Lor, le cer scuze si le comunic ca incerc din rasputeri sa ma schimb in bine, sa devin un om calculat, care sa nu arunce cu vorbe incoace si-ncolo, ca si cum ar fi bani pentru saraci.

Framboise

Iubind rosul si gustul dulce, prosoapele moi la atingere, canile in care incape cantitatea optima de cuburi de gheata, tricourile in dungi albe si bleu-marin, carnetelele mici, cu pixuri atasate, ce intra usor intr-un buzunar, bijuteriile care fac mult zgomot la purtare, ochelarii bibliotecarei, iubind filmele fara monstrii si zilele in care toate se petrec cu o anumita muzicalitate, tacamurile incrustate cu pietre pretioase si coliviile cu usite stricate, casele cu foisor si gazon ajustat milimetric, biletele castigatoare de excursii in tari tropicale si iubind, mai presus de orice, vara cea luminoasa, ma infrupt cu bobite de deliciu.

Sergent Detergent

Era in sfarsit in Al Noualea Cer. Fusese ridicat din Al Optulea, dupa ce curatase atat de bine niste procese de constiinta, incat proprietarul constiintei nici nu simtise vreodata ceva, iar ajuns aici, isi incepuse de dimineata un tur de cunoastere, eventual recunoastere, caci auzise ca mai multi camarazi de-ai lui venisera nu demult. Isi parcase iubita lui masina de spalat langa cazarma, si o pornise pe jos, pe strazile luminate, dornic sa gaseasca primele urme ale unor posibile si probabile lupte. Mergea insa agale, cu siroaie de sudoare ce-i curgeau de sub chipiu si care mereu ajungeau pe un zambet linistit, caci nu avea mari sperante – toata lumea l-a prevenit ca in acest cer lucrurile nu merg niciodata la razboi, ci doar la pace.

In floarea varstei

E cumplit de mult polen. Ma mananca nasul, imi curg ochii, si simt ca mi se umfla ganglionii. Stau aici, fix in mijloc, si sincer ma rog sa nu apara din senin vreo albina gigantica, sa-si adune taman acuma praful asta pacatos. Si mai cred ca am alergie.