Femeile inteligente nu pot fi oprite

Ele chiar nu se opresc, nu pun frana, nu incetinesc, nu stau, nu dorm, nu obosesc, nu consuma si nu se consuma, nu asteapta, n-au rabdare, nici regrete, dar nici nu alearga, nu gonesc, nu-si iau cai putere, nici energizante, ci pur si simplu merg liniar, ca tancul, trecand si tot trecand, si, dupa ce ca nu se opresc din proprie initiativa, nici macar nu pot fi oprite din intiativa altora. Imi super-plac femeile astea!

Le coc

Vara fac prajituri. Amestec faina cu un pic de praf de copt, cu cenusa vulcanica de pe frunzele din parc si-un varf de cutit de polen, cu o lingurita de colb de pietre scumpe, apoi lapte praf si praf de pusca, cocaina de pe cateva frunze stradale, pulbere de artificii, si cateva dune de nisip. Pe deasupra, zahar pudra. Pun in tava, si le ard, la urma, in cuptor. Prajiturile astea au gust de grau cernut, de scrum cu taciuni incinsi, de cartuse goale, de pamant zdrobit, ciment casat, imperii destramate, puzderie de ganduri nedeslusite, tainice si fragile, decolorate, mistuindu-se, disipandu-se ici pe colo, si aiurea. Prajituri cu gust de seceta, de gura uscata, de praf in ochi. Praf si pulbere.

Vand probleme

Vand probleme de toate felurile, din toate ariile cotidiene, in functie de preferinte, pe marimi, colorit, amploare, probleme bine intretinute, cu pedigree, cu posibilitate de largire si inmultire, cu vechime considerabila, dar perfect conservate, ambalate in saci. Pentru cumpararea intregului pachet, respectiv cei 1001 saci, ofer discount substantial. Oricum, pret negociabil, pentru toate ofertele serioase.

Eros draga,

Din inaltul cerului fara umbra si din palatul nesfarsirii, din lumina zeitatii tale iubarete, rogu-te ia o pauza, ca e caldura mare, soarele sta sa ne prajeasca, du-te bea o bere or something…!

Lumiere

Ma trezesc dimineata intr-un nor de caldura racoroasa, o racoare ce-a patruns cu forta printre balcoane, printre caramizi si fier forjat, intr-o lumina verde-galbuie, raze cu iarba, iarba cu soare, albastru-cer cu galben-canar ce canta pe-o creanga sperand, beau cafeaua innotand printre nori de musculite matinale, si-mi intind picioarele peste balustrada, cautand sa-mi vada toti vecinii papucii de casa de vara, cu bretelute de margele colorate.

Cora’s Chronicle

M-am gandit sa-mi fac ziar. Nu revista, nimic monden, ci ziar clasic, cu foi maronii spre gri, cu cerneala adanca care sa se inmoaie-n pagina, cu poze neclare, fara culori deosebite, dar cu extrem de multe cadrane, totul sa fie incadrat in cadrane, delimitari precise si litere de-o schioapa la fiecare inceput. Si-as incepe cu o bomba jurnalistica, intitulata Ce-a visat Cora azi-noapte. Prima pagina ar fi rezolvata, ca-i poveste lunga, brilianta, motiv de scandal. Apoi, as continua cu rubrica Cora bea licoare dimineata pe racoare, in care as prezenta viciosul obicei de-a-mi porni ziua cu mintea dusa, sorbind tacticos si cu speranta, pe pagina doi. Urmata indeaproape de Tabloul de pranz, care ar consta intr-o insiruire de fotografii ale intregului demers al mersului meu pe strada, intrat pe usa serviciului militar, curatat ochelarii, pregatit tastatura si asa mai departe ca se-ntelege, respectiv munca depusa cu spor si cu efort sustinut de gandul plecat spre felul unu, felul doi si spre desert. Continuand, pe pagina patru, Interviu cu Cora, in care descriu amanuntit fotografiile de pe pagina trei si copilaria mea si adolescenta mea si toata tineretea si frustrarile mele si motivele mele bine-intemeiate de ras copios si pe toti prietenii mei si pe toti cunoscutii si pe toti vecinii si pe toti cei pe care nici macar nu i-am vizitat vreodata si pe toti actorii care ma impresioneaza si pe toti actorii care nu ma impresioneaza deloc si altele, multe multe altele. Pagina cinci ar cuprinde prim-planul Cora ia cina in cucina, cu o descriere in partea de jos, pe larg, a infapturii, pregatirii si uneori a coacerii, iar pe pagina de final, o poza a jumatatii corpului ce reuseste cumva sa aiba bunul-simt de nu intra in frigider si-o poza care ma infatiseaza cu scufie. Apoi, in coltul din stanga jos, in fiecare seara, ca ziarul atunci se imparte pe la chioscuri, urarea mea catre intreg mapamondul pentru o viata senina, plina de evenimente sportive si de croaziere pasagere, si somn usor, sapte purici pe-un picior, vise placute si noapte buna. Si as explica ca si eu ma indrept spre bine-meritata odihna, dar asta doar pana undeva la mijlocul noptii, ca de atunci incepe sa scartaie si sa tacane tiparul, de trezeste toata casa, ca tirajul e mare.