Am primit disciplină

Strașnic aveam nevoie de-un strop, și-a trecut ceva vreme de când tot vorbesc sus la cerebralitate să-mi aprobe și mie, iar până acum niciun răspuns. Evident, m-am bucurat când a căzut, așa, la țanc. Se-nțelege, ea nu strică niciodată, ci doar repară. Astfel, o voi folosi cu mare chibzuință, că din aia am destulă, apoi voi porționa bucata asta de disciplină încât să ajungă cât mai mult cu putință, să nu fie nevoie să mai cer.

Și eu sunt un sofa surfer

Știu că e o imagine prea des folosită, aia în care te scufunzi în canapea, cobori și tot cobori, fiind ea moale și unduitoare. Imaginea aia în care ajungi în burta canapelei, unde găsești o încăpere largă și izolată de viata reală, o cameră a ficțiunii, o cameră literară, ca o societate secretă a poeților. Mă dau cu placa pe valuri de catifea. E prea des folosită imaginea asta, fără îndoială!

Unii primesc multă dragoste, dar habar n-au ce e de făcut cu ea

Alții o caută și nu o pot recunoaște dintre toate câte sunt pe lumea asta. Sunt alții care o au, dar o dau la schimb pe o țigară. Unii o pun în bibliotecă, ca pe-un bibelou și alții, cel mai rău, pur și simplu se joacă cu ea. Love will kill us all. Sau poate nu.