În acest sens, fără niciun sens

Curiozitatea a mâncat pisica. Am văzut-o eu pe biata pisicuță dând târcoale Curiozității, care, fiind deja prea plictisită, a înghițit-o, printr-un gest mai mult decât canibalic. Totul a durat în jur de câteva secunde, timp în care pisicuța a leșinat de spaimă, a făcut tahicardie și aproape a dat colțul, ca mai apoi să fie brutal scuipată afară, din motive necunoscute. Cu siguranță, Curiozitatea nu era curioasă de ea.

Chillin’

Am chef să mă relaxez lângă o tartă cu fructe, o sticlă de șampanie roz de la gheață, în halat de mătase fluturândă, cu bigudiuri în păr, fumând tacticos cu o mână, iar cu cealaltă pictând floricele pe unghiile de la picioare, ascultând în surdină Brahms. O întreagă zi doar pentru mine, de răsfăț lasciv.

Capul Bunei Speranțe

Am ce am în ultimul timp cu Africa. Poate din cauza faptului că acolo e tot timpul cald și soare, și chiar dacă plouă, totul e spre o mare satisfacție finală. N-aș avea chef să fac plimbări, safari, să scotocesc prin piramide, sau să fac baie cu miile de crocodili, ci vreau doar soare și căldură. Africană.
Abia aștept ca marele continent să răsufle puțin spre mine, ca dintr-un gigantic radiator. Îmi pun toate speranțele în respirația lui.

De ce vin serile abia noaptea târziu?

Stătea în fața oglinzii, mângâindu-și barba gri. Traseul era deja stabilit, o secretară i l-a lăsat pe măsuța de lângă telefon, pe hârtie cu antet, încă de dimineață, când el dormea. Se uită a mia oară la fracul său cel negru, cu cusături perfect aliniate, și-și zise în gând că niciodată bunul-gust nu se va demoda. S-a spălat pe față, cu apă de ploaie, iar apoi cu gesturi lente, s-a apucat de bărbierit. Niciodată nu a lăsat pe nimeni să-i atingă ciulinii cei grizonați, ca un veritabil holtei din timpurile apuse. I-a venit să râdă la acest gând, căci într-adevăr, el iese doar după ce apune. Doar el și sutele de lilieci orbi. Nu-i nimic, e mai bine în penumbră. Și-a șters urmele de spumă albă, și-a aranjat gulerul și mânecile. A căutat din priviri dacă praful de somn e lângă servieta sa lucioasă. S-a uitat la ceas. E în întârziere, din nou. S-a apropiat de telefon, și-a format un număr lung. A sosit mașina? I-au reparat frânele? Bun. Atunci se poate porni la drum. Milioane de oameni trebuie iarăși adormiți.

Rămâne de văzut

Nu-l vezi de la depărtare. Ca prin ceață, începi să-l zărești abia când te apropii de el, iar atunci te ia prin surprindere. E vorba că pare mic și neînsemnat, chiar neajutorat, dar are o inegalabilă și formidabilă putere magică – puterea de a întoarce lumea cu susu-n-jos, și mai rar invers. Nu știi cu ce ai de-a face, până când nu dai nas-în-nas cu el, iar după ciocnire, te simți ca și cum ai fi trecut printr-o ușă.
Și e normal. Căci din acel punct, totul s-a schimbat.

Tatuaj

Îmi stă ceva pe inimă, și nu știu ce am. Rațiunea mi-a zis că ea s-a săturat să tot caute ceva aproape invizibil, pe la orele 23 ale nopții, atunci când mă apucă pe mine să explic tablouri de Picasso. Instinctul mi-a retezat și el tot elanul, spunându-mi că asta nu-i în raza lui de expertiză. Talentul e în vacanță, Caracterul are treabă cu valorile, categorizând și ierarhizând, iar Temperamentul e iarăși turbat.
Astfel că stau de una singură să-mi pot descifra buba.

Orez în lapte

Am auzit că-i minunat pentru pielea unei boabe să facă baie în lapte: mi-am luat halatul, o mini-cască pentru a-mi proteja coafura, ceva lejer de citit și mă îndrept emoționată cu șlapii plescăind, spre imensul jacuzzi alb. Ce nu înțeleg e de ce l-au proiectat a fi așezat direct pe foc.