Camera Zenilor

Ca si in orice alta Camera, cum ar fi Camera Lorzilor sau Camera Comunelor, Camera Zenilor este pur si simplu o sala enorma, dar fara ecou, unde se aduna multa lume. Si nu toti din aceasta “multa lume” sunt Zen. Zenii se deosebesc de la o posta, fara prea mare efort, fiindca au in jurul lor o aura linistita. Si merg foarte, foarte, foarte lent. Si vorbesc foarte, foarte, foarte lent. Si-ai putea spune ca nici nu gandesc, dar ei gandesc foarte, foarte, foarte lent. Insa, dupa cum am mai spus, in aceasta camera nu se afla doar Zenii. Printre ei se aduna multi gura-casca, pierde-vara, cativa chiulangii si somnorosi pe langa o mana de oameni de serviciu. Uneori, la sedintele de pe ordinea de zi participa si stagiarii, acestia fiind intr-un contrast deosebit, mereu in alerta, incercand sa fure meseria de la adevaratii maestri. Dar maestrii nu se sinchisesc deloc sa se explice, ori sa dea lectii, ori sa faca altceva inafara de a fi foarte, foarte, foarte zen si intr-un fel foarte, foarte, foarte normal. Cu alte cuvinte, nu e simplu sa fi stagiar de Zen. Uneori se intampla ca agitatia stagiarilor chiar sa supere, Presedintele Camerei asigurandu-i ca daca nu se potolesc, pot fi lesne poftiti afara. Efectiv insa, nici un Zen nu-si pofteste afara stagiarul. Se uita cu buna-vointa la el si cam atat. A scoate un stagiar din camera presupune mult efort, ceea ce ar fi sub demnitatea unui Zen si, cel mai probabil, ar insemna sifonarea definitiva a aurei sale, poate chiar ar conduce la ridicarea calitatii de membru. Si niciun Zen n-ar putea trai cu asa ceva pe constiinta, fiindca odata ce esti Zen, am auzit ca nu mai ai astfel de capacitati.

Silentiu!

Imi placea sa cred ca modul meu de a-mi transmite mesajele, emisiunile, show-urile si tot asa, e de departe unul legitim, incercand sa nu ies pe aratura si nici sa-ncalc regulile, adicatelea sa ma intind doar pe lungimea mea de unda si nu peste lungimile in care se propaga altii. Dar ascultand o inregistrare a propriei desfasurari, in toata amploarea ei, mi-am dat seama ca n-am habar nici cat un cal breaz!