Ma tot intreb, de ceva vreme, unde duce strada Victoriei?

Evident astfel de ganduri imi trec brutal prin minte, doar in momentele in care stau pe balcon si meditez profund la adevaruri si alte banalitati asemenea, si, cum tot vad masini care se duc si iar se duc si culmea, nu se mai intorc nicioadata, am tendinta sa cred ca un capat de strada nu e doar o jungla cu zebre si semafoare, ci e o usa spre o burta imensa care inghite autovehicule, cu tot cu soferi si pasageri, cu tot cu volan si piulite, sau roti de rezerva. Nu vad nicio victorie in asta, sincer!

Azi-maine, oricand

Sau uneori, te iubesc mai mult.

Imi aduc aminte

Cum stateam noaptea afara pe bancuta la povesti, cum radeam incet, sa nu trezim lumea adormita treptat, cum vedeam sute de stele fara sa realizam ca va fi poate pentru ultima data cand se vor vedea atatea, deodata, pe acelasi cer negru si totusi clar. Stiu ca ma bucuram de cate un jerseu crosetat asezat cuminte peste umeri, caci de cele mai multe dintre ori afara locuia acea racoare albastra, facuta din fum, ce statea cu noi pe bancuta si care chicotea daca ii placea vreuna sau alta, dintre glume, sau daca povestile erau de groaza si ne treceau pe vreo unul dintre noi fiorii unei frici absurde. Imi aduc aminte cum beam din cani mari si albe, lapte cald si la fel de alb. Cum mancam turte cu miere si ne gandeam ce mult lapte cu turte vom bea cand vom fi oameni mari, cum vom avea un destin intins si clar, faurit din incercari urmate negresit de reusite, cum vom impresiona lumea de dincolo de gard, cu noi insine. Imi aduc aminte cum ne fascinau sutele de lilieci care colindau aproape nestingheriti atmosfera, cum ne adunam unii in altii cand latrau cainii vagabonzi sau cum ne speriam de cate o cucuvea cu ochelari, care fie ne sustinea opiniile savante, fie ne certa, fiindca radeam atat de tare incat se trezeau, torturate, toate reginele-noptii. Imi aduc aminte cum ne ridicam lent, pe langa ora unu, si cantam in cor nenea-nebunu-trage-cu-tunu’-noaptea-la-unu, si plecam bucurosi spre un somn cu mustati de lapte, cu lilieci si cucuvele, cu stele si povesti, cu zambetul pe buze.

Japonezele gheise sunt imbracate prea gros!

Nu pot sa spun ca prefer sa stau la umbra, desi o fac. Mi-ar placea sa pot sa stau sub soarele topit in propria caldura, sa devin incandescenta si radianta la randul meu, cu ganduri calde ca pandispanul abia scos din cuptor, si sa stau asa pana cand inauntrul meu sa creasca petale galbene, lunguiete, care sa stie din instinct cine le este stapanul, sa se coaca toate ciresele fara casa, sau pana cand suvitelor razlete sa le creasca febra intr-o masura nemasurabila, incat sa fie nevoie sa le scufund intr-o baie de paracetamol. As putea sa ma prefac ca intreaga mea inflacarare nu e ceva genetic, ci e doar un efect al arsitei solare, al atmosferei patimase, pasionale, explozive.

Intrebarea din aer

Toata viata mea am visat cu ochii deschisi. Asta este adevarul. Stateam afara pe banca, si nici nu citeam, nici nu dormeam, ci traiam ceea ce vroiam eu sa traiesc, in mintea mea. Nimeni n-avea habar ce fac si, din cauza asta, ma simteam cea mai libera persoana din lume. Si-am continuat asa, mult si bine, si n-as fi indraznit sa-mi conturb acea pace, daca n-ar fi aparut gandul care spunea ca putina realitate nu strica nimanui. Insa, n-am luat in calcul nimic. Chiar nimic, absolut nimic. Chiar m-am aruncat de-a dreptul, fara parasuta, din avion. Falling sau falling in love?

Stimate domn, va rog, lasati-ma sa va explic!

Eu ma plimbam pe acest fond pastel, deosebit de sters, retro putin, intelegeti, pe acest drum de tara, cu bicicleta mea cu bara si cos de nuiele in fata, din care ies ba o codita de mar, ba un capat de bagheta proaspata, bineinteles ma intorc de la piata, si fredonam si fusta cu buline imi adia cu vantul. Si… vedeti si dumneavoastra ca vantul asta chiar adie… Si-atunci, trebuie sa intelegeti ca imaginea animalicului Ferrari rosu, venind perpendicular pe bicicleta mea, m-a cutremurat in asemenea masura, incat n-a putut sa nu-mi scape acel mic tipat de placere, cel care v-a determinat sa franati in asemenea hal, sa loviti semnul de circulatie si-apoi sa sara, din burta animalicului cu pricina, perna de aer care v-a lovit. Nu e vina mea! Fireste, nu poate fi vina mea!

Be someone

A fi someone e usor. Te ridici dimineata din pat, umbli aiurea prin lumea larga intreaga zi, ajungi seara inapoi acasa, dormi. Si asa pana la capatul timpului.

Punct ochit. Punct lovit

Da, a fost victima unui atac de strada. Deghizatii, banuind ca au fost mai multi, l-au pandit si, pe cand acesta era cu spatele, incercand sa scoata bani din perete, l-au inconjurat si l-au batut mar. Apoi, dupa urmele de pe jos, chiar au mancat un mar. Dumnealui a ramas inconstient pe caldaram, pana cand a fost gasit, abia in zori. La funerarii au venit doar trei persoane. Normal, sotia lui, Virgula, prietenul lui cel mai bun, contrariat si turbat, respectiv Exclamare, si un individ tacut si indoit de spate, un politist a carui misiune abia incepea, mai precis domnul Intrebare.

Sport extrem

Afara fiind, cu vantul in fata, mi-am luat manusi, genunchere, cotiere, casca cu protectie dubla. Un parpalac waterproof, caci nu se stie niciodata, mi-am facut o poza zambind, am rasuflat de doua ori, apoi de inca doua ori, mi-am adunat energia intr-un punct si curajul pe deasupra si m-am aruncat in carte.

Un altfel de joc

Fara sa vreau ma descurc sa gasesc micii infractori care nu respecta regulile casei. Ii simt de la distanta, dupa cum simti mirosul unei placinte inca de la parterul blocului. Ii detectez usor, creand o lipsa la numar. Desi nu-mi plac numerele, depind de ele in totalitate, astfel ca le memorez mecanic, iar cand incepe sirului numaratorii, daca nu iese, tot mecanic, simt ce e de facut. Si linistita, calma, intorc geamantanul cu susu’-n-jos si incep sa-l zgaltai!

Pierdut caine – ofer recompensa!

Am avut un dulau, ce statea de paza in fata intrarii mele, in mine, dar acum a plecat. Sau a fost furat, sau poate otravit de vecini, sau capturat si dus la lupte de strada, sau imblanzit de vreun bine-facator. A se nota ca-l vreau inapoi, nu pot sta cu ochii deschisi la nesfarsit.

Just an ordinary day

Am pus cartofii la fiert. Pana cand fizica isi face treaba, si apropo de ea – e un real ajutor in bucataria mea, eu imi pot vedea mai departe de aceasta zi obisnuita. Voi aduna lucrurile imprastiate, voi tine lectii de buna-purtare, voi scrie cateva mesaje, voi matura frunzele cazute de pe balcon, voi ridica moralul porumbeilor de-afara, aruncandu-le bucatelele de paine pe care eu n-am sa le mai pot folosi niciodata, voi baga in priza aparatura mea sofisticata de facut muzica, voi pune la un loc ramasitele zilei si voi lesina pe canapea.

Filme apuse

Inarmati cu incredere in fortele proprii, stiau ca au o lupta grea in fata. Nicio intarire, niciun ajutor aliat. Nici macar un tun sau o arbaleta. Trebuiau sa lupte cu pieptul dezgolit, sa-si inghita frica sau lasitatea si sa dea dovada de o vitejie pura. Inamicii mici, dar numerosi, incepeau sa se arate la orizont. Pe flancuri, ponei curcubeu. Prin tuneluri, cartite cercetase, iar in tufisuri gandaci ucigasi. Camuflati si cam umflati, eroii nostri au pornit inainte, cand, in fata lor se ivi imparatul, falnic, calarind un roib semet:
– Pe cai voinicii mei!
– Dar…, n-avem cai, Maria Ta!
– Atunci pe curand!

Inconjurul Pamantului

Usor, foarte usor, acest lucru poate fi facut parcurgand linia compusa din ridurile fiecarui om in parte. Mai greu cu copiii, caci ei, lipsiti de carari, merg pe firul vietii celor mari, si cu batranii, care intind in fata calatorului adevarate labirinturi.
Desigur, se poate face si-un altfel de ocol, putin mai lung ce-i drept, pe firele de par albe puse in sir, dar aceea este o croaziera numai pentru cei bogati.

Cursuri de inteligenta adevarata

Am vazut ieri un anunt pe-un stalp. Cum ca joia, de la 18 la 19, se tin, in incinta bibliotecii judetene, cursuri pentru sporirea imaginii de sine, printr-un strop de inteligenta. Zicea ca nu e vorba de acumulare de cunostinte, sau de exercitii de logica, sau de alte chestiuni importante, astfel orice fata poate participa. E vorba doar de niste replici ce vor fi invatate mecanic, pentru situatiile jenante in care iti vine sa spui ceea ce nu trebuie niciodata sa spui.
Cred ca ma inscriu.

Am vrut sa ating furtuna

Si s-a oprit mirata. Ai tupeu, nu gluma! mi-a zis razand. Da’ e bine pentru cineva atat de mititel sa-l aiba. Un curaj idiot, zic.

Ups!

Azi am doar cateva cuvinte scurte de spus, caci am treaba. Astfel, cele cateva cuvinte scurte sunt urmatoarele (in exact aceasta ordine): trebuie sa-l gasesc pe hacker!

Piticii corai – bucurosi nevoie-mare!

Nicio poveste nu i-a pomenit pana acuma. S-a tot vorbit de piticii rosii, verzi, albastri, negri sau albi, cam toate culorile adevarate, puternice, cu rezonanta, insa despre ei niciun cuvant nu s-a scris sau spus. Am dedus ca nimeni nu le cunoaste povestea, datorita faptului ca ei s-au ascuns, fiind maestrii in deghizare. Nu i-a vazut nimeni pana acum, spre deosebire de ceilalti pitici colorati, care se plimba de colo-colo, fara nicio retinere. Piticii corai sunt, in consecinta, sfiosi. I-am gasit absolut intamplator, uitandu-ma mai atent la marginile norisorilor de langa linia asfintitului, jucandu-se copilareste cu razele.

Papadii in soare

Se invart incet, incet, apoi mai repede, mai repede, tare si foarte tare, ametitor, ametitor, formand un cadran de ceas galben. O ora afara.

Clock Yellow

De la campul de papadii, trecem cu totii, acum, la soare. E soare peste tot, intre randurile de cer, intre cele de pe podele. Intre noi toti, caldura si dimineti imbietoare. Chiar si timpul rade cu noi, de parca vremea buna ar fi o gluma a celor de sus.

In sala de asteptare

E mare ingramadeala. Toata lumea a venit cu cate o asteptare si ne ingramadim fara urma de demnitate. Bilioane de oameni, intre patru pereti varuiti in alb numai pana la jumatate, calcandu-se in picioare. Eu stau pe valiza, calma, cu ochii atintiti pe ceas. Am numar de ordine destul de bun, fiindca am venit devreme, sa prind loc in fata. Iar cand voi fi chemata, sa pot fi gata de plecare. Probabil ca mai este doar o jumatate de ceas, dintr-o jumatate de perete.