Pare absurd

Mergând eu prin tunel, mă gândeam că nu se va mai termina nici la Sfântu’-Așteaptă. Lung cât o mie de tuneluri obișnuite, m-a stors de toate puterile și m-a determinat să încep să mă îndoi de spate, fiindcă mersul și iar mersul e anevoios după o vreme. La un moment dat am văzut lumina, cea care stă la capăt, aia de știi că gata, până aici a fost, de acum încolo doar ieșirea mai poate urma. Astfel, văd lumina, ajung la lumină, trec prin lumină și ochii nu pot să deslușească din prima, lăcrimează, evident de la lumină, apoi văd încet-încet, dau de altă lumină, apoi de altă lumină, trec dintr-o lumină într-alta, un tunel de lumină. Acum n-am decât să merg, asta trebuie să fac, să merg prin lumină și să aștept să-ntrezăresc întunericul de la capătul tunelului.

Pilotaj

Lumea crede că doar păsările au aripi. Ceea ce nu este tocmai corect. Oricine poate zbura, dacă are diploma de aviator. Se obține destul de ușor de la Școala de Zbor. Acolo se învață decolarea prin puterea gândului, zborul printre literele unei cărți, zburdarea prin vis, zborul cu avionul de hârtie și, nu în ultimul rând, preferata mea, lina plutire în iubire.

Peach cashmere

Iarna asta mi-am cumpărat bluze călduroase, moi, largi, ce acoperă și iar acoperă, nimic nu rămâne la suprafață, totul se cufundă în unduirile lor, se încălzește, se răsfață. Au guler înalt, dublu, au manșete strâmte, apoi împletituri interminabile, pe față și pe mâneci, au cusături nevăzute ce nu se simt și nicio etichetă, că mie nu-mi plac și le tai.