Simt miros de schimbare

Am un nas foarte fin in ceea ce le priveste. Si mai mult, cum nici nu-mi plac, stau la panda, sa le prind asupra faptei, cand vin si-mi intorc toate pe dos. Daca as avea un plici, le-as trage vreo doua, sa le lipesc de perete, chiar daca-ar lasa dare de sange, caci atunci victoria ar avea o diploma recunoscuta, iar daca as avea un spray cu spuma, le-as face sa danseze pana la ultima suflare, ca la un party din clubul din coltul strazii ce duce spre centru. Sunt dati in care reusesc sa le sacrific asa, cu ura si sociopatie, insa in alte dati, vin pe dupa mine si ma pun cu capu-n jos.

Je m’en fiche, tu te fish şi apoi totul bâlbâdâc

…dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti…

Eu spun lucruri, tu spui lucruri, iar pe când să le punem cap-la-cap, ceva nu iese. O luăm de la început cu povestea. Se zice că cea mai importantă e comunicarea, astfel eu iau receptorul şi tu celălalt capăt al firului şi-ncep. Tuşesti şi se aud tot felul de pârâituri, linia e puţin defectă. Îţi predau receptorul, căci vorbim la acelaşi telefon, doar suntem în aceeaşi barcă. Începi o conversaţie în ton de joacă, şi mă prinde şi pe mine, dar ne lasă repede, căci ne ia somnul. Apare un păstrav, apoi un biban. Nu ne regăsim în subiectul iniţial, se propune altul nou. Iei cuvântul, te-ntrerup. Mă întrerupi şi tu, ne luptăm cinstit. Tot aşa, până când cineva ne zguduie acvariul şi ne dăm seama că avem ochii doar pe-o parte.

Tu unde esti?

Eu mi-am gasit locul. Se spune ca asa ceva e foarte rar si extrem, dar extrem de inradacinat, insa eu cred ca locul meu poate varia, in functie de unde vrei tu sa fie.
Poti, totusi, sa nu te mai tot foiesti atata?

Unplugged

Imi dau voie uneori sa nu fiu agitata. Sa ascult muzica in pace, sa ma lafai intre cearceafuri urmarind umbrele de pe perete, sa cresc in mine sequoia unor intrebari fara raspuns, sa merg ca broastele testoase prin vastele mele apartamente, sa admir un cer cu stele intr-atat cat ar dura o calatorie pana la ele. Iar viata, in acele momente, pare plina de sens si chiar ma face fericita, prin lenea ei de-a trece.

Ce bine mai stiu eu sa explic!

Ma admir de una singura in oglinda unor aplauze prefabricate, stiind ca n-am dreptate…

Astfel, deunazi, incercand sa pun pe fata-de-masa tot ceea ce se intampla, iar apoi sa ridic cu un deget idea, transformand-o intr-o argumentatie 3D, m-am impotmolit in cablul de alimentare, apoi in cel de transmisie, si tot asa, pana cand am fost prinsa intre milioane de ite, care desi wireless, fiind totusi un fel de crengi ale arborelui iluminarii, ite care mai rau au incurcat, de-a lungul timpului, radacinile problemelor, incat eram ca o mata prinsa intr-un ghem de ata cu care, pana la un punct, chiar s-a jucat.

Imi doresc din tot sufletul un laptop

Nu-mi trebuie sa aiba decat taste si programul acela cu o foaie alba. M-am saturat sa stau teapana, legata cu catuse de-un PC, pana cand imi amortesc degetele mici de la picioare si simt cum ma stramba scolioza. Vreau sa stau pe balcon, de exemplu, sau sa pot gandi in dormitor. Camera mare nu mai prezinta nicio sursa de inspiratie, iar eu am fost plantata acolo. Si nu e corect. Si vreau si o baterie, caci de cele mai multe ori nu pot sa gandesc decat asa cum o fac – in slow motion.