S-a rostogolit dintr-un borcan. Lumea de jos a crezut ca a vazut o stea cazatoare. Lumea de sus privea catre ea cu uimire cum se duce si tot duce si se face si mai mica. Si-asa, din inalturi a cazut pana departe, ca nici cu binoclul nu se mai vedea, si s-a rasturnat peste alte lumi, iar acestea s-au prabusit mai departe, sfaramandu-se unele-ntr-altele, boaba-n ele, ele-n boaba, devenind condimentate, nevazute, macinate.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
corabogdan 
Dacă ţii cont de faptul că acelaşi bob de piper este ingredientul principal al spray-urilor de autoapărare, chiar că vorbim despre o călătorie uluitoare. 🙂
Al meu bob s-a pierdut intr-o rasnita, habar n-am unde a ajuns el de fapt, in nasul sau in ochii cui…
si uite asa ne pierdem identitatea risipindu-ne in multimi macinate…
devenim firicele subtiri, subtiri, fara parti tari, doar moi si adaptabile, care insa trebuie sa se fereasca de orice rasuflare mai serioasa, ca le poate fi fatala…