Prieten adevărat

Prietenii mei, la plural, au îmbătrânit odată cu mine. Eu am prieteni pestriţi, cu lipici şi multe poveşti în tolbă. Am crescut şi-am ajuns aici ştiindu-ne unii altora orarul de la şcoală, cine pe cine a sărutat, entorsele făcute la sala de sport, ranchiunele dintre fraţi, supărările fiecărei mame disperate. Ştim şi acuma mama căruia dintre noi face cea mai bună budincă de macaroane cu stafide, la ce oră vine ultimul bus spre cartierul de est, cine câştigă de fiecare dată (fără să trişeze, doar dintr-un noroc chior) la rummy, cine cunoaşte adevărurile ancestrale, cine se pricepe la telefonia mobilă, cine are talent la desen. Le-am făcut pe toate cele lumeşti, atât de împreună pe cât se putea. Am colindat străzile noaptea, ca vagabonzii, am băut şi-am dansat până la epuizare, am colorat pereţii înainte de examene, am dus la schimb sticle goale pentru ţigări şi coca-cola, am pus împreună banii de pâine. De o vreme încoace am ajuns la stadiul în care nu mai chefuim ca studenţii, ci mergem la nunţi şi botezuri, sau mergem să inaugurăm câte o casă nouă. Partea bună a lucrurilor este că acum ne înţelegem din privire. Ieşim împreună şi vorbim în proporţie de nouăzeci la sută despre cei mici, iar faptul că ne uităm, pe „furiş”, la ceas, e de la sine înţeles. Nimeni nu se supără. Iar dacă am mai sărit peste vreo ieşire proverbială, a fost tot o înţelegere tacită. Ne vedem când putem, ne auzim când putem. Vremea este nouă, dar noi suntem prieteni vechi. Nu e nevoie de mai mult.

Articol înscris în 

http://www.mostwantedblog.org/2011/11/blog-power-editia-1.html

Tema propusa de Carmen

http://aburi-de-cafea.blogspot.com/2011/11/blog-power-prieten-adevarat.html#axzz1ezduZgY2

Alte articole participante:

http://www.balantza.com/2011/11/prieten-adevarat.html

http://aburi-de-cafea.blogspot.com/2011/11/cel-mai-bun-prieten.html#axzz1fGYzT7t1

http://colectie-stiinte.ro/archives/2104

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/prietenie-indurerata.html

17 thoughts on “Prieten adevărat

  1. si eu am cativa astfel de prieteni, dar nu multi…am observat ca nu toti “rezista” la schimbarile din stilkul de vita si la noile prioritati…insa nu ne suparam, pentru ca intr-o zi cand ne intalnim la un eveniment comun, tot aceeasi oameni vom fi

  2. si eu am avut citiva prieteni pe care ii credeam “adevarati”, dar cind te bintuie, prejudecati si principii de la “1900 toamna” , nu poti accepta, iar compromisurile nici atit, mai ales ca lumea e mereu intr-o miscare si fara sa vrei esti prinsa in ea, dar daca ar fi sa ne mai intilnim cred ca am face-o cu multa placere !

    • Eu vreau sa cred ca prieteni raman acolo, chiar daca timpul trece. Imi place mie sa stiu asta, ma ajuta. Cat despre faptul ca uneori te pot rani, asta este cel mai corect. Caci se intampla.

  3. Eu cred ca toti avem prieteni, avem nevoie de ei, chiar daca uneori ne supara; putem trece peste asta. E bine sa stim ca sunt undeva acolo si ca atunci cum spui tu “ne vedem si ne auzim cind putem” devin momente de relaxare si placere de a fi impreuna.

Leave a comment