Din vremea lui Han-Tătar

Făceam parte dintr-un trib ce cutreiera lumea, dintr-o hoardă albastră de mongoli, foarte nobili în suflet, dar extrem de cruzi. Ne luam merele din pom cu săgeata. Iar când nu erau fructe, pur și simplu trăgeam cu arcul spre stepă. Și nu-mi prea plăcea să călăresc, deși era chiar obligatoriu. Locuiam în cort. Oribil. Și luptam, și luptam, și luptam. Doamne, cât mai luptam. Ca niște barbari. Dar fiindcă eram cea mai mică de acolo, un fel de talisman norocos, mă lăsau să mă urc pe mormanul de capete tăiate, la final.